Dicționar Român. 2013.
cruci — CRUCÍ, crucesc, vb. IV. 1. refl. A se mira foarte tare de un lucru neobişnuit; a se minuna (şi a şi face semnul crucii); a se încruci. 2. tranz. (Rar) A aşeza în formă de cruce; a încrucişa. – Din cruce. Trimis de gudovan, 13.09.2007. Sursa: DEX… … Dicționar Român
cruce — CRÚCE, cruci, s.f. I. 1. Obiect format din două bucăţi de lemn, de piatră, de metale preţioase etc. aşezate perpendicular şi simetric una peste alta şi constituind simbolul credinţei creştine. ♢ expr. A pune cruce cuiva (sau la ceva) = a… … Dicționar Român
minuna — MINUNÁ, minunez, vb. I. refl. şi tranz. A rămâne sau a face pe cineva să rămână uluit, uimit, surprins. ♦ refl. A şi manifesta mirarea, admiraţia, surpriza; a se mira mult. – Din minune. Trimis de bogdang, 06.05.2004. Sursa: DEX 98 MINUNÁ vb. 1 … Dicționar Român
încrucit — ÎNCRUCÍT, Ă, încruciţi, te, adj. (pop.) Crucit. – v. încruci. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
