Dicționar Român. 2013.
covăi — covăí ( ăésc, ít), vb. – A înconjura, a ocoli. Origine necunoscută, probabil expresivă, dacă se ţine seama de terminaţie cf. hămăi, lăpăi, fosăi, etc. Legătura cu sl. kovati a făuri (Scriban) nu este probabilă. – Der. covei, s.n. (Banat, Olt.,… … Dicționar Român
curbură — CURBÚRĂ, curburi, s.f. Îndoitură în formă de arc; loc unde se găseşte o astfel de îndoitură. – Din fr. courbure. Trimis de ionel bufu, 01.08.2004. Sursa: DEX 98 CURBÚRĂ s. arcuire, încovoială, încovoietură, îndoitură. (Tavanul formează o uşoară … Dicționar Român
incujbătură — incujbătúră s.f. (înv. şi reg.) încovoietură, îndoitură. Trimis de blaurb, 09.06.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
răsucitură — RĂSUCITÚRĂ, răsucituri, s.f. Fiecare dintre întorsăturile, în formă de spirală, pe care le capătă firul prin răsucire (1). ♦ Fel, mod de a răsuci un fir. ♦ Cotitură a unui drum; întorsătură. – Răsuci + suf. tură. Trimis de LauraGellner,… … Dicționar Român
încovoială — ÎNCOVOIÁLĂ, încovoieli, s.f. Încovoietură. – Încovoia + suf. eală. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNCOVOIÁLĂ s. v. curbură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime încovoiálă s. f., g. d. art. încovoiélii; … Dicționar Român
îndoitură — ÎNDOITÚRĂ, îndoituri, s.f. Partea, locul unde un obiect a fost sau este îndoit. ♦ (Rar) Cotitură. ♦ (Rar) Adâncitură, cută a unui teren. [pr.: do i ] – Îndoi + suf. tură. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNDOITÚRĂ s. 1. v.… … Dicționar Român
