- încotro
- ÎNCOTRÓ adv. (Adesea interogativ) În ce direcţie, unde; oriunde. ♢ expr. Ori încotro = indiferent în ce direcţie, oriunde. Care încotro (poate) = care pe unde poate, în toate direcţiile. A nu (mai) avea încotro = a nu (mai) avea nici o posibilitate (decât...), a nu putea face altfel, a nu avea altă soluţie, altă scăpare. – lat. in-contra-ubi.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98ÎNCOTRÓ adv. 1. v. unde. 2. v. oriunde.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeîncotró adv. (sil. -tro)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÎNCOTRÓ1 adv. În care parte(?); în ce direcţie(?); unde(?). încotro te duci? ♢ Care încotro fiecare în drumul său; în diferite părţi; care şi unde. A nu (mai) avea încotro a nu (mai) avea o altă ieşire. [Sil. -co-tro] /<lat. in + contra + ubiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXÎNCOTRÓ2 conj. (exprimă un raport spaţial) Unde. Se duce încotro îl duc ochii. /<lat. in + contra+ ubiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXîncotró adv. – Unde, în ce direcţie. – var. (înv.) încătruă, încătruo, încătro. lat. contra ubi (Philippide, Principii, 92; Tiktin; DAR), cu în- relativ tîrziu. – Der. încotrova, adv. (oriunde), cu suf. -va, cf. cineva, undeva; dincotro, adv. (de unde, din ce parte). – Din rom. care încotro, pretutindeni, provine mag. karenkotro, karinkotro (O. Balogh, Magyar Nyelvör, XXVII, 248).Trimis de blaurb, 26.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.