împãuná — vb. (sil. pã u ), ind. prez. 1 sg. împãunéz, 3 sg. şi pl. împãuneázã; conj. prez. 3 sg. şi pl. împãunéze … Romanian orthography
îngâmfa — ÎNGÂMFÁ, îngấmf, vb. I. refl. A se mândri, a se fuduli, a se făli; a fi încrezut, a fi trufaş, a se infatua. [prez. ind. şi: (înv.) îngâmfez] – În + gâmfa (înv. şi reg. a se umfla < lat.). Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
bârzoia — BÂRZOIÁ, bârzoiez, vb. I. refl. (reg.) 1. A se îngâmfa, a se umfla în pene. 2. A se bosumfla. [pr.: zo ia] – Din bârzoi. Trimis de paula, 28.05.2002. Sursa: DEX 98 BÂRZOIÁ vb. v. bosumfla, făli, fuduli, grozăvi, infatua, îmbufna, împăuna,… … Dicționar Român
coţăi — coţăí ( ắesc, ít), vb. – 1. A mişca din coadă. – 2. (refl.) Despre cîini, a se împerechea. – var. coţoi. Creaţie expresivă, a cărei intenţie primitivă este imitarea unei mişcări ritmice, cf. bîţîi, hîţîi, moţăî; caracterul său imitativ este… … Dicționar Român
furlandisi — FURLANDISÍ vb. v. făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, lăuda, mândri, semeţi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime furlandisí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. furlandisésc, imperf. 3 … Dicționar Român
păuni — PĂUNÍ, păunesc, vb. IV. refl. (pop.) A se îngâmfa, a se împăuna. [pr.: pă u ] – Din păun. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 PĂUNÍ vb. v. făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, lăuda, mândri, semeţi. Trimis de… … Dicționar Român
împăunare — ÎMPĂUNÁRE, împăunări, s.f. Acţiunea de a se împăuna. [pr.: pă u ] – v. împăuna. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎMPĂUNÁRE s. v. îngâmfare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime împăunáre s. f. (sil. pă u ), g. d … Dicționar Român
înfumura — ÎNFUMURÁ, înfumurez, vb. I. refl. A se comporta cu îngâmfare, a şi da aere, a se îngâmfa, a se infatua. – În + fumuri (pl. lui fum). Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNFUMURÁ vb. v. îngâmfa. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
buiestru — BUIÉSTRU, IÁSTRĂ, buieştri, iestre, s.m., s.n., adj. 1. s.n. Mers al calului sau al altor animale în timpul căruia paşii se fac cu picioarele din aceeaşi parte. 2. adj., s.m. Buiestraş. 3. adj. Nărăvaş; neastâmpărat, zburdalnic. – et. nec. Trimis … Dicționar Român
chiondorâş — CHIONDORẤŞ adv. (reg.) Chiorâş, încruntat, posomorât. Se uită chiondorâş. [var.: chiondorúş adv.] – [În]chiondora + suf. âş. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CHIONDORÂŞ adv. v. saşiu … Dicționar Român
