deplia — DEPLIÁ, depliez, vb. I. tranz. A desface ceva pliat, împăturit. [pr.: pli a] Trimis de gudovan, 09.07.2004. Sursa: DEX 98 depliá vb. (sil. pli ) → plia Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic DEPLIÁ vb. I. tr. (Franţuzism) A … Dicționar Român
pliant — PLIÁNT, Ă, plianţi, te, adj., s.n. 1. adj. (Despre obiecte) Care poate fi îndoit şi împăturit (micşorându şi suprafaţa). 2. s.n. Tipăritură conţinând fotografii, prospecte, cataloage, informaţii etc. imprimate pentru reclamă, îndoită de mai multe … Dicționar Român
pliat — PLIÁT, Ă, pliaţi, te, adj. Îndoit, împăturit. [pr.: pli at] – v. plia. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PLIÁT adj. v. împăturit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
păturit — PĂTURÍT, Ă, păturiţi, te, adj. (pop.) Împăturit. – v. pături. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PĂTURÍT adj. v. împăturit, îndoit, pliat, strâns. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
strâns — STRÂNS1 s.n. Strângere. ♦ Adunare a recoltei; cules. ♦ Vremea, timpul, momentul culesului recoltei. – v. strânge. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STRÂNS2, Ă, strânşi, se, adj., adv., s.f. I. adj. 1. Legat, înfăşurat bine. ♦ Întins … Dicționar Român
despături — DESPĂTURÍ, despăturesc, vb. IV. tranz. A desface ceva care fusese îndoit, strâns sau împăturit. [var.: despăturá vb. I] – Des1 + [îm]pături (împături). Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 A despături ≠ a împături Trimis de siveco,… … Dicționar Român
fălţuit — FĂLŢUÍT1 s.n. Fălţuire. – v. fălţui. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 FĂLŢUÍT2, Ă, fălţuiţi, te, adj. 1. (Despre piei tăbăcite) Care şi a redus şi şi a uniformizat grosimea în urma prelucrării cu falţul. 2. (Despre unele materiale de… … Dicționar Român
împăturat — ÎMPĂTURÁT, Ă adj. v. împăturit. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
îndoit — ÎNDOÍT, Ă, îndoiţi, te, adj. I. 1. Strâns prin îndoire; care păstrează urma unei împăturiri; cu îndoituri. 2. Curbat, încovoiat. II. 1. Care este de două ori mai mare sau mai mult decât altceva; dublu2; dublat; p. ext. înmulţit, sporit, mărit. ♢… … Dicționar Român
întinde — ÎNTÍNDE, întínd, vb. III. I. 1. tranz. şi intranz. A îndrepta, a desfăşura, trăgând de unul sau de ambele capete un lucru care poate fi strâns, încolăcit, înfăşurat. ♢ expr. A întinde (cuiva) o cursă (sau laţul, un laţ) = a întinde o cursă, un… … Dicționar Român