împuţit — ÎMPUŢÍT, Ă, împuţiţi, te, adj. 1. Care a intrat in putrefacţie, care miroase urât din cauza alterării. 2. Murdar, neîngrijit. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Leneş, trândav. – v. împuţi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
altera — ALTERÁ, alterez, vb. I. 1. refl. şi tranz. A suferi sau a face să sufere transformări sub acţiunea mediului extern; a (se) descompune, a (se) strica. ♢ tranz. Căldura alterează alimentele. 2. tranz. A denatura, a falsifica, a transforma. 3. refl … Dicționar Român
bâhli — BÂHLÍ, pers. 3 bâhleşte, vb. IV. refl. (reg., mai ales despre apă) A căpăta un miros greu de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice). – cf. bahnă. Trimis de paula, 28.05.2002. Sursa: DEX 98 BÂHLÍ vb. v. cloci, împuţi … Dicționar Român
băhni — băhní, pers. 3, sg. băhnéşte, vb. IV refl. (reg.; despre ape) a se cloci, a se împuţi. Trimis de blaurb, 21.04.2009. Sursa: DAR … Dicționar Român
cloci — CLOCÍ, clocesc, vb. IV. 1. tranz. şi intranz. (Despre păsări) A şedea pe ouă încălzindu le, pentru a scoate din ele pui. ♢ expr. (tranz.) A cloci o boală = a fi pe cale de a cădea bolnav. 2. tranz. fig. A pune la cale; a plănui, a urzi. ♦ A se… … Dicționar Român
cohni — cohní, pers. 3 sg. cohnéşte, vb. IV refl. (reg.) a se împuţi, a se strica. Trimis de blaurb, 19.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
fetiditate — FETIDITÁTE s.f. Starea a ceea ce este fetid, miros puternic şi respingător exalat de cineva sau de ceva. – Din fr. fétidité. Trimis de LauraGellner, 10.05.2004. Sursa: DEX 98 FETIDITÁTE s. v. duhoare, infecţie, împuţi ciune, miasmă, putoare.… … Dicționar Român
minciună — MINCIÚNĂ, minciuni, s.f. 1. Denaturare intenţionată a adevărului având de obicei ca scop înşelarea cuiva; neadevăr. ♢ expr. A da (sau a face) (pe cineva) de minciună sau a prinde (pe cineva) cu minciuna = a dovedi că cineva a spus un neadevăr. A… … Dicționar Român
mocni — MOCNÍ, mocnesc, vb. IV. intranz. 1. (Despre foc) A arde înăbuşit, fără flacără; a arde sub cenuşă; a fi pe punctul de a se stinge. 2. fig. A şi trece vremea fără folos, a sta inactiv; a lâncezi, a zăcea, a vegeta. 3. A sta în aşteptare, gata să… … Dicționar Român
pestifera — pestiferá vb., ind. prez. 1 sg. pestiferéz, 3 sg. şi pl. pestifereáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic PESTIFERÁ vb. I. tr. 1. A contamina de pestă. 2. (fig … Dicționar Român
