împuscat

împuscat
ÎMPUSCÁT adj. (reg.) puşcat. (Pasăre împuscat.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • împuşcat — ÎMPUŞCÁT, Ă, împuşcaţi, te, adj. 1. Care a fost omorât prin împuşcare. ♢ (expr.) A fugi (sau a ieşi, a se duce) (ca) împuşcat = a fugi, a se duce repede, glonţ. 2. (Despre vopsele, tencuieli şi despre pereţii pe care sunt aplicate) Care s a… …   Dicționar Român

  • aporta — APORTÁ, pers. 3 aportează, vb. I. tranz. (Despre câinii de vânătoare) A aduce vânatul împuşcat sau un obiect aruncat. – Din fr. apporter. Trimis de cata, 07.03.2004. Sursa: DEX 98  aportá vb., ind. prez. 3 sg. şi …   Dicționar Român

  • Mizil —   Town   Mizil town hall …   Wikipedia

  • Romanian nouns — This article on Romanian nouns is related to the Romanian grammar and belongs to a series of articles on the Romanian language. It describes the morphology of the noun in this language, and includes details about its declension according to… …   Wikipedia

  • aport — APÓRT1 interj. Strigăt cu care se îndeamnă un câine să aducă vânatul împuşcat sau un obiect aruncat. – Din fr. apporte (< apporter). Trimis de romac, 11.02.2004. Sursa: DEX 98  APÓRT2, aporturi, s.n. Contribuţie materială, intelectuală,… …   Dicționar Român

  • aripat — ARIPÁT, Ă, aripaţi, te, adj. 1. Înaripat. ♦ (Despre fructe şi seminţe) Prevăzut cu aripi (3). 2. (Rar; despre păsări) Împuşcat în aripă. – v. aripă. Trimis de ana zecheru, 15.03.2004. Sursa: DEX 98  ARIPÁT adj. înaripat. (Cal aripat.) Trimis de… …   Dicționar Român

  • pe — prep. I. (Introduce un complement direct). 1. (Complementul este exprimat printr un substantiv nume propriu sau nume comun care indică o fiinţă) Îl strig pe Ion. A împuşcat pe lup în cap. ♦ (Complementul este exprimat printr un substantiv comun… …   Dicționar Român

  • puşcat — PUŞCÁT adj. v. împuşcat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  PUŞCÁT s. v. împuşcare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • sta — STA, stau, vb. I. intranz. I. 1. (Despre oameni şi animale) A se opri din mers, a rămâne pe loc; a se întrerupe dintr o acţiune, dintr o mişcare, dintr o activitate etc.; (despre aparate, mecanisme, dispozitive) a se opri din funcţionare, a nu… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”