Dicționar Român. 2013.
caz — CAZ, cazuri, s.n. 1. Împrejurare, circumstanţă, situaţie. ♢ Caz de conştiinţă = Împrejurare în care cineva ezită între sentimentul datoriei şi un interes propriu. ♢ expr. A admite cazul că... = a presupune că... A face caz de ceva = a acorda prea … Dicționar Român
incidenţă — INCIDÉNŢĂ, incidenţe, s.f. 1. Întâlnire a unor raze (sau a unor fascicule de raze) de lumină între ele sau cu o suprafaţă. ♢ Punct de incidenţă = punct în care o rază de lumină întâlneşte un corp sau suprafaţa de separaţie a două medii. Unghi de… … Dicționar Român
Румынский язык — Самоназвание: Limba română [limba ro’mɨnə] Страны: Румыния, Молдавия, Сербия … Википедия
face — FÁCE, fac, vb. III. a. tranz. I. 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ♢ A procura un obiect, dispunând confecţionarea lui de către altcineva. Îşi face pantofi. 2. A construi, a clădi; a ridica, a aşeza.… … Dicționar Român
favus — FÁVUS, favusuri, s.n. (med.) Dermatoză localizată la pielea capului, produsă de o ciupercă microscopică. – Din fr. favus. Trimis de baron, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 fávus s. n., pl. fávusuri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
izolat — IZOLÁT, Ă, izolaţi, te, adj. (Adesea adverbial) Separat; p. ext. îndepărtat; retras. ♦ Situat la distanţă (unul de altul); răzleţ, ♦ Care constituie o excepţie. Un caz izolat. – v. izola. cf. fr. i s o l é, it. i s o l a t o. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
morbiditate — MORBIDITÁTE s.f. 1. Faptul de a fi bolnav. 2. Caracterul a ceea ce este morbid; predispoziţie spre îmbolnăvire. 3. Raportul dintre numărul bolnavilor şi întreaga populaţie dintr un loc dat într o anumită perioadă de timp. – Din fr. morbidité.… … Dicționar Român
răzleţ — RĂZLÉŢ, EÁŢĂ, răzleţi, e, adj. 1. (Despre fiinţe) Care s a depărtat de ceilalţi, care a rămas singur. ♦ (Şi adv.) Situat la distanţă (unul de altul). ♦ (Despre sunete) Lipsit de legătură, de continuitate; izolat; sporadic. 2. Care rătăceşte din… … Dicționar Român
trage — TRÁGE, trag, vb. III. I. 1. tranz. A face efortul de a mişca, de a deplasa ceva, apucându l pentru a l da la o parte sau pentru a l îndrepta spre un anumit punct. ♢ expr. A trage (pe cineva) de mânecă = a) a i face (cuiva) un semn, a i atrage… … Dicționar Român
tuse — TÚSE s.f. Act reflex format dintr o inspiraţie scurtă urmată de o expiraţie bruscă şi zgomotoasă, de intensitate şi frecvenţă variabile (însoţită de expectoraţii), cauzat de îmbolnăvirea aparatului respirator, de alunecarea în trahee a unor… … Dicționar Român
