borhót — s. n., pl. borhóturi … Romanian orthography
borh — – Rădăcină expresivă, care pare a imita ghiorţăitul sau zgomotul maţelor. Creaţie spontană, bazată pe aceeaşi consonanţă care a dat naştere gr. βορβορυγμός, cf. şi borţ. Numeroase der., care se dau în continuare, toate (cu excepţia lui burduf,… … Dicționar Român
boroghină — BOROGHÍNĂ s. v. borhot. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
borohodnă — BOROHÓDNĂ s. v. borhot. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
borovină — borovínă s.n. (reg.) 1. borhot de prune. 2. (deprec.) gloată, lume multă. Trimis de blaurb, 24.03.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
cliuc — cliúc, cliúcuri, s.n. (reg.) resturile strugurilor după tescuirea şi scurgerea mustului; groşală, logor, huşti, prăştină, boştină, tescovină, borhot, hoaspă, hostoape, hostopină, bozorină, boroghină, boaşcă, comină. Trimis de blaurb, 15.04.2006.… … Dicționar Român
rablă — RÁBLĂ, rable, s.f. (fam. şi depr (depreciativ).) 1. Lucru vechi, uzat sau de calitate proastă; vechitură. 2. Animal bătrân şi slab; gloabă. 3. Om îmbătrânit şi sleit de puteri, ramolit. – cf. bg. h r ă b l a ceva care este spart, rupt, care are… … Dicționar Român
tescovină — TESCOVÍNĂ, (rar) tescovine, s.f. Ceea ce rămâne după stoarcerea fructelor, mai ales a strugurilor sau a sfeclei de zahar; boştină. ♢ Băutură alcoolică obţinută prin fermentarea şi distilarea resturilor rămase după stoarcerea mustului din struguri … Dicționar Român
trevere — trévere s.f. pl. (pop.) 1. resturi de struguri, fructe, rămase în teasc; borhot. 2. rachiu de vin. 3. resturi, boarfe. Trimis de blaurb, 15.03.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
trinc — trinc, tríncuri, s.n. (reg.) 1. ciocnire de pahare în cinstea cuiva. 2. băutură slabă; borhot. Trimis de blaurb, 15.03.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
