Dicționar Român. 2013.
zgâlţâitură — ZGÂLŢÂITÚRĂ, zgâlţâituri, s.f. Zgâlţâială. [pr.: ţâ i ] – Zgâlţâi + suf. tură. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZGÂLŢÂITÚRĂ s. 1. v. cutremurătură. 2. v. hurducă tură. 3. clătinătură, scuturătură, zgâlţâială, zgâlţâire, zgâlţâit,… … Dicționar Român
cutremurătură — CUTREMURĂTÚRĂ s. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgâlţâială, zgâlţâire, zgâlţâit, zgâlţâitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La… … Dicționar Român
hurducătură — HURDUCĂTÚRĂ, hurducături, s.f. Zdruncinătură, zguduire; zgomot produs de ceva care (se) hurducă; hurducăială. – Hurduca + suf. ătură. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HURDUCĂTÚRĂ s. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat … Dicționar Român
zbihuială — ZBIHUIÁLĂ, zbihuieli, s.f. (reg.) Scuturătură, zgâlţâitură. – Zbihui + suf. eală. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZBIHUIÁLĂ s. v. clătinătură, scuturătură, zgâlţâială, zgâlţâire, zgâlţâit, zgâlţâitură. Trimis de siveco, 13.09.2007 … Dicționar Român
zdruncin — ZDRÚNCIN s.n. 1. Zdruncinătură. ♦ fig. Efort, strădanie. 2. fig. Tulburare, zbucium, frământare. [var.: zdrúncen s.n.] – Din zdruncina (derivat regresiv). Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZDRÚNCIN s. v. clătinare, clătinat, clăti… … Dicționar Român
zgâlţâit — ZGÂLŢÂÍT, zgâlţâituri, s.n. Zgâlţâială. – v. zgâlţâi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZGÂLŢÂÍT s. 1. v. cutremurătură. 2. v. hurducătură. 3. v. zgâlţâitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
zgâlţânătură — ZGÂLŢÂNĂTÚRĂ, zgâlţânătúri, s.f. (var.) Zgâlţâială. (zgâlţâna + suf. ătură) Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DER … Dicționar Român
