zbârli

zbârli
ZBÂRLÍ, zbârlesc, vb. IV. 1. refl. (Despre păr, blană, pene etc.; la pers. 3) A se ridica (sau a da impresia că se ridică) în sus (de spaimă, de mânie etc.); a se amesteca dezordonat, a se încâlci. ♢ tranz. Vântul îi zbârleşte părul. 2. tranz. A răscoli; a agita (suprafaţa unei ape). 3. refl. fig. (Despre fiinţe) A se supăra, a se mânia, a se zborşi. 4. refl. fig. (Despre vreme; la pers. 3) A se strica, a se înrăutăţi. [var.: zburlí vb. IV] – et. nec.
Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX '98

ZBÂRLÍ, zbârlésc, vb. IV. zbârli (zbâr + suf. expresiv -li)
Trimis de tavi, 29.05.2004. Sursa: DER

ZBÂRLÍ vb. 1. v. ciufuli. 2. a i se ridica, (reg.) a i se arici. (I s-a zbârli părul de frică.) 3. v. înfoia.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ZBÂRLÍ vb. v. cuta, încreţi, înrăutăţi, supăra, tremura, undui.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

zbârlí/zburlí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zbârlésc/zburlésc, imperf. 3 sg. zbârleá/zburleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zbârleáscă/zburleáscă
Trimis de siveco, 31.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

A ZBÂRL//Í zbârliésc tranz. 1) A face să se zbârlească. 2) (fiinţe) A supune unei acţiuni de dezordonare a părului; a ciufuli. 3) (ape) A face să se mişte în valuri mici. /Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ZBÂRL//Í mă zbârliésc intranz. 1) (de-spre păr, pene) A se ridica în sus; a se face vâlvoi. 2) fig. (despre persoane) A deveni furios; a se înfuria; a se zborşi. 3) (despre timp) A se schimba în rău; a deveni nefavorabil; a se strica; a se înrăutăţi. /Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • zborşi — ZBORŞÍ, zborşesc, vb. IV. 1. refl. (Despre oameni) A lua o atitudine ameninţătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a ţipa, a se răsti la cineva. 2. tranz. (Despre păsări, animale) A şi înfoia, a şi zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli… …   Dicționar Român

  • ciufuli — CIUFULÍ, ciufulesc, vb. IV. tranz. A zbârli părul sau barba cuiva. ♦ A trage de păr pe cineva; p. ext. a bate pe cineva (trăgându l de păr.). – Din ciuf. Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX 98  CIUFULÍ vb. 1. a (se) zbârli, (pop. şi fam.) a… …   Dicționar Român

  • burzului — BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ refl. şi tranz. fact. (înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. ♢ expr. (tranz …   Dicționar Român

  • zburli — ZBURLÍ vb. IV. v. zbârli. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  zburlí v. zbârli Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • zbârlire — ZBÂRLÍRE, zbârliri, s.f. Acţiunea de a (se) zbârli şi rezultatul ei. [var.: zburlíre s.f.] – v. zbârli. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ZBÂRLÍRE s. ciufulire. (zbârlire părului.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • înfoia — ÎNFOIÁ, înfoiez, vb. I. 1. refl. şi tranz. A (se) desface, a (se) umfla (asemenea foalelor). ♦ refl. (Despre păsări) A şi umfla, a şi răsfira, a şi zbârli penele. ♦ refl. A se învârti de colo colo, a se roti. ♦ refl. fig. (Despre oameni) A şi da… …   Dicționar Român

  • arici — ARÍCI1, arici, s.m. 1. Animal mamifer insectivor, cu botul ascuţit şi corpul gros, acoperit cu ţepi (Erinaceus europaeus). ♢ Compus: arici de mare = animal echinoderm marin cu corpul sferic, acoperit cu ţepi (Echinus melo). 2. Instrument cu care… …   Dicționar Român

  • bornăi — BORNĂÍ, bórnăi, vb. IV. intranz. (Trans.) A bâzâi, a zbârnâi; a susura; a grohăi. (din zbârnâi, faţă de care se află într o relaţie asemănătoare ca şi zborşi faţă de zbârli) Trimis de tavi, 29.05.2004. Sursa: DER  BORNĂÍ vb. v. bâzâi, zbârnâi,… …   Dicționar Român

  • borzoi — BORZOÍ, borzoiesc, vb. IV. refl. (pop.; despre păr, blană etc.) A se zbârli. – Din magh. borzolni. Trimis de paula, 02.02.2008. Sursa: DLRM …   Dicționar Român

  • măciucă — MĂCIÚCĂ, măciuci, s.f. 1. Bâtă mare, mult îngroşată (şi adesea ferecată) la un capăt; chilom; măciulie. ♢ expr. A i se face (sau a i se pune, a i se zbârli cuiva) părul (sau chica) măciucă = a fi cuprins de o spaimă puternică, a se îngrozi, a se… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”