zborşi

zborşi
ZBORŞÍ, zborşesc, vb. IV. 1. refl. (Despre oameni) A lua o atitudine ameninţătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a ţipa, a se răsti la cineva. 2. tranz. (Despre păsări, animale) A-şi înfoia, a-şi zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect şi un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântâna s-a zborşit. ♦ fig. (fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborşit. – et. nec. cf. b o r ş i.
Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX '98

ZBORŞÍ, zborşésc, vb. IV. zborşi (în loc de *zbârşi < zbâr sau din magh. borsós = cu spini, spinos)
Trimis de tavi, 29.05.2004. Sursa: DER

ZBORŞÍ vb. v. ciufuli, înfuria, mânia, răcni, răsti, striga, supăra, ţipa, urla, zbiera, zbârli.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

zborşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zborşésc, imperf. 3 sg. zborşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zborşeáscă; ger. zborşínd
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ZBORŞ//Í zborşiésc tranz. 1) (părul sau penele unor animale) A ridica în sus; a face vâlvoi; a zbârli; a ciufuli. 2) (fiinţe) A supune unei acţiuni de dezordonare a părului sau a penelor; a zbârli; a ciufuli. /Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ZBORŞ//Í mă zborşiésc intranz. 1) (despre persoane) A deveni furios; a se înfuria; a se zbârli. 2) (despre unele alimente) v. A SE BORŞI. /Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • zborşí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zborşésc, imperf. 3 sg. zborşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zborşeáscã; ger. zborşínd …   Romanian orthography

  • zborş — ZBORŞ, zborşi, s.m. (Mold.) Peşte mic de apă dulce şi sărată, care are spini laterali şi dorsali mobili (între doi şi patru) şi al cărui abdomen este înzestrat cu plăci osoase care înlocuiesc solzii (Gasterosteus platygaster). (der. regr. din… …   Dicționar Român

  • zborşire — ZBORŞÍRE, zborşiri, s.f. Acţiunea de a (se) zborşi şi rezultatul ei. – v. zborşi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  zborşíre s. f., g. d. art. zborşírii; pl. zborşíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • zbârli — ZBÂRLÍ, zbârlesc, vb. IV. 1. refl. (Despre păr, blană, pene etc.; la pers. 3) A se ridica (sau a da impresia că se ridică) în sus (de spaimă, de mânie etc.); a se amesteca dezordonat, a se încâlci. ♢ tranz. Vântul îi zbârleşte părul. 2. tranz. A… …   Dicționar Român

  • bornăi — BORNĂÍ, bórnăi, vb. IV. intranz. (Trans.) A bâzâi, a zbârnâi; a susura; a grohăi. (din zbârnâi, faţă de care se află într o relaţie asemănătoare ca şi zborşi faţă de zbârli) Trimis de tavi, 29.05.2004. Sursa: DER  BORNĂÍ vb. v. bâzâi, zbârnâi,… …   Dicționar Român

  • ciufuli — CIUFULÍ, ciufulesc, vb. IV. tranz. A zbârli părul sau barba cuiva. ♦ A trage de păr pe cineva; p. ext. a bate pe cineva (trăgându l de păr.). – Din ciuf. Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX 98  CIUFULÍ vb. 1. a (se) zbârli, (pop. şi fam.) a… …   Dicționar Român

  • răsti — RĂSTÍ, răstesc, vb. IV. refl. A se adresa cuiva pe un ton aspru, ridicat ameninţător, a ridica glasul. – et. nec. Trimis de dante, 03.07.2004. Sursa: DEX 98  RĂSTÍ vb. a răcni, a striga, a ţipa, a urla, a zbiera, (pop.) a se oţărî, a se stropşi …   Dicționar Român

  • supăra — SUPĂRÁ, súpăr, vb. I. 1. refl. şi tranz. A avea sau a provoca cuiva o neplăcere; a (se) mâhni, a (se) necăji, a (se) amărî, a (se) întrista. 2. tranz. A stingheri, a incomoda, a deranja, a stânjeni. ♦ A chinui, a provoca o durere (fizică uşoară); …   Dicționar Român

  • zborşit — ZBORŞÍT, Ă, zborşiţi, te, adj. 1. (Despre oameni) Înfuriat, înverşunat; furios, mânios. 2. (Despre păr, pene) Zbârlit, ciufulit. 3. (Despre unele alimente) Alterat, acrit. – v. zborşi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ZBORŞÍT adj. v …   Dicționar Român

  • înfuria — ÎNFURIÁ, înfúrii, vb. I. refl. şi tranz. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de furie; a (se) mânia, a (se) enerva, a (se) irita. [pr.: ri a] – În + furie. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNFURIÁ vb. 1. a (se) mânia,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”