Dicționar Român. 2013.
răcnitură — RĂCNITÚRĂ s. v. răcnet, strigăt, ţipăt, urlet, zbierătură, zbieret. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
strigare — STRIGÁRE, strigări, s.f. Acţiunea de a striga şi rezultatul ei. I. Strigăt (1), răcnet, ţipăt. II. 1. Exprimare în cuvinte a unui sentiment puternic. ♢ loc. adv. (Rar) Cu strigări (înalte) = cu voce tare, cu accente puternice. ♦ Zgomot, larmă de… … Dicționar Român
strigăt — STRÍGĂT, strigăte, s.n. 1. Cuvânt, şir de sunete emise de cineva cu voce ridicată; ţipăt, strigare. ♦ Invocare. 2. Anunţare, semnalizare (cu voce puternică); comandă. 3. Sunet, şir de sunete sau zgomot caracteristic scos de un animal sau de o… … Dicționar Român
strigătură — STRIGĂTÚRĂ, strigături, s.f. Exclamaţie onomatopeică; spec. specie a liricii populare, de obicei în versuri, cu caracter epigramatic, cu aluzii satirice sau glumeţe ori cu conţinut sentimental, care se strigă la ţară, în timpul executării unor… … Dicționar Român
urlet — ÚRLET, urlete, s.n. 1. Strigăt puternic şi prelung scos de oameni sau de animale. ♦ Vorbă cu tonul foarte ridicat; strigăt. ♦ Plâns cu hohote, violent şi zgomotos. ♦ Executare a unui cântec cu tonul foarte ridicat (şi în mod neplăcut pentru auz) … Dicționar Român
zbieret — ZBIÉRET, zbierete, s.n. 1. Urlet specific pe care îl scoate un animal. 2. Strigăt puternic pe care îl scoate un om din cauza mâniei, a spaimei sau a unei dureri; ţipăt. [var.: zbiérăt s.n.] – Zbiera + suf. et. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
ţipăt — ŢÍPĂT, ţipete, s.n. Strigăt ascuţit (de durere sau de spaimă), zbieret, urlet, strigăt. [var.: ţípet s.n.] – Ţipa1 + suf. ăt. Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX 98 Ţipăt ≠ şoaptă, tăcere Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … … Dicționar Român
ţipătură — ŢIPĂTÚRĂ s. v. aruncătură, azvârlitură, răcnet, strigăt, ţipăt, urlet, zbierătură, zbieret, zvârlitură. Trimis de siveco, 21.10.2008. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
