vătămare

vătămare
VĂTĂMÁRE, vătămări, s.f. (pop.) Acţiunea de a (se) vătăma şi rezultatul ei. – v. vătăma.
Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

VĂTĂMÁRE s. 1. (înv. şi reg.) stricăciune. (vătămare cor-porală.) 2. (livr.) lezare. (vătămare intereselor cuiva.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

VĂTĂMÁRE s. v. afecţiune, avariere, boală, daună, deteriorare, hernie, maladie, pagubă, pierdere, prejudiciu, rănire, stricare, stricăciune.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

vătămáre s. f., g.-d. art. vătămării; pl. vătămări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • daună — DÁUNĂ, daune, s.f. 1. Pagubă, vătămare, prejudiciu (material sau moral). ♢ loc. prep. În dauna (cuiva sau a ceva) = în paguba, în detrimentul (cuiva sau a ceva). 2. Despăgubire. [pr.: da u ] – Din lat. damnum. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • inocuu — INÓCUU, UĂ adj. (Liv.) Care nu produce nici o vătămare; nevătămător, inofensiv. ♦ (fig.) Nevinovat, sărac cu duhul, slab de înger şi de minte. [pron. cu u, pl. ui, ue. / cf. it. innocuo, lat. innocuus < in – negativ, nocuus – nociv]. Trimis de …   Dicționar Român

  • insolaţie — INSOLÁŢIE, insolaţii, s.f. 1. Stare patologică provocată de expunerea îndelungată a corpului la acţiunea razelor solare şi care se manifestă prin febră, dureri de cap, ameţeli, greaţă, delir etc. (putând duce la moarte). ♦ Vătămare provocată… …   Dicționar Român

  • lezare — LEZÁRE, lezări, s.f. Acţiunea de a leza şi rezultatul ei; vătămare, rănire; ofensă; prejudiciu. – v. leza. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  LEZÁRE s. v. afront, daună, injurie, insul tare, insultă, jignire, ocară, ofensare,… …   Dicționar Român

  • stricăciune — STRICĂCIÚNE, stricăciuni, s.f. 1. Faptul de a (se) strica; (concr.) ceea ce este stricat, deteriorat; pagubă produsă de ceea ce s a stricat, s a deteriorat, s a distrus. ♦ Vătămare. 2. Efect rău, păgubitor. 3. Depravare, corupţie. – Strica + suf …   Dicționar Român

  • avariere — AVARIÉRE, avarieri, s.f. Faptul de a (se) avaria. [pr.: ri e ] – v. avaria. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  AVARIÉRE s. deteriorare, stricare, (pop.) vătămare. (avariere unui sistem tehnic.) Trimis de siveco, 02.04.2005. Sursa …   Dicționar Român

  • boală — BOÁLĂ, boli, s.f. 1. (La om şi la animale) Modificare organică sau funcţională a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afectează organismul; maladie, afecţiune, beteşug. ♢ Boala somnului = boală infecţioasă gravă… …   Dicționar Român

  • bubă — BÚBĂ, bube, s.f. 1. Nume generic dat umflăturilor cu caracter purulent ale ţesutului celular de sub piele. ♢ expr. A umbla cu cineva ca cu o bubă coaptă = a menaja pe cineva. (fam.) S a spart buba = s a dat totul pe faţă; s a dezvăluit totul. ♢… …   Dicționar Român

  • electrocutare — ELECTROCUTÁRE, electrocutări, s.f. Faptul de a (se) electrocuta; străbatere a unui organism viu de către un curent electric de intensitate capabilă să i provoace o vătămare sau chiar moartea. – v. electrocuta. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • greş — GREŞ, greşuri, s.n. (înv. şi reg.; azi mai ales în loc. şi expr.) Greşeală. ♢ loc. adv. Fără greş = în mod perfect, fără a comite vreo eroare. ♢ expr. A da greş = a) a nu nimeri ţinta, obiectivul ochit; b) a nu izbuti într o acţiune, într o… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”