văduvesc — VĂDUV//ÉSC văduvesceáscă (văduvescéşti) rar Care este caractersitic pentru văduvi; de văduv. /văduv + suf. văduvescesc Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX … Dicționar Român
văduvi — VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV. 1. intranz. şi tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ♦ tranz. fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. intranz. A duce viaţă de văduv. – Din văduv. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
vădan — VĂDÁN, Ă, vădani, e, adj., s.m. şi f. (pop.) Văduv (1). – Văduv (înv. văduv < lat.) + suf. an. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VĂDÁN adj. s … Dicționar Român
văduvie — VĂDUVÍE s.f. Stare de văduv; timp petrecut de cineva ca văduv; văduvire. – Văduv + suf. ie. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VĂDUVÍE s. (reg.) vădănie, văduvire, (înv.) sărăcie. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
pai — PAI, paie, s.n. Tip de tulpină simplă, în general fără ramificaţii şi cu internodurile lipsite de măduvă, caracteristic pentru cereale (grâu, orz, orez etc.) şi pentru alte plante din familia gramineelor; (la pl.) grămadă de asemenea tulpini… … Dicționar Român
văduvoi — VĂDUVÓI, OÁIE, văduvoi, oaie, s.m. şi f. Augmentativ al lui văduv. – Văduv + suf. oi. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 văduvói s. m., adj. m., pl. văduvói, art. văduvói … Dicționar Român
beat — BEAT1, adj. invar. 1. Care aparţine beatnicilor, specific beatnicilor. 2. Care aparţine unui stil distinct în rockul modern (şi în jaz). [pr.: bit] – cuv. engl. Trimis de cata, 02.06.2002. Sursa: DEX 98 BEÁT2, Ă, beţi, te, adj. 1. Care este în… … Dicționar Român
rămânea — RĂMÂNEÁ vb. II v. rămâne. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 rămîneá (rămấn, rămás), vb. – 1. A sta pe loc. – 2. A prisosi. – 3. A subzista, a se menţine. – 4. A rezulta. – 5. (Cu prep. cu) A ţine, a păstra. – 6. (înv.) A condamna, a… … Dicționar Român
rămăsoi — rămăsói s.m. (reg.) văduv. Trimis de blaurb, 10.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
sărac — SĂRÁC, Ă, săraci, ce, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu are avere, care este lipsit de bunurile materiale necesare vieţii; sărman, nevoiaş. ♢ expr. Sărac şi curat, se spune despre cei care preferă să rămână săraci (1) decât să se îmbogăţească … Dicționar Român
