- văcariţă
- VĂCÁRIŢĂ s. v. scânteioară, scânteiuţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
văcariţă
Look at other dictionaries:
văcăriţă — VĂCĂRÍŢĂ, văcăriţe, s.f. Femeie care duce la păscut şi păzeşte vacile; văcăreasă. – Văcar + suf. iţă. Trimis de bogdanrsb, 02.05.2003. Sursa: DEX 98 VĂCĂRÍŢĂ s. v. văcăreasă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime VĂCĂRÍŢĂ s. v. ciuin … Dicționar Român
scânteie — SCÂNTÉIE, scântei, s.f. 1. Particulă solidă incandescentă care sare din foc, dintr un corp aprins, din ciocnirea unor corpuri dure etc. sau care însoţeşte o descărcare electrică, şi care se stinge foarte repede. ♢ expr. A i se face (cuiva)… … Dicționar Român
văcăreasă — VĂCĂREÁSĂ, văcărese, s.f. Văcăriţă. – Văcar + suf. easă. Trimis de bogdanrsb, 02.05.2003. Sursa: DEX 98 VĂCĂREÁSĂ s. văcăriţă. (văcăreasă păzeşte vacile.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime văcăreásă s. f., g. d. art. văcărései; pl … Dicționar Român
ciuin — CIUÍN, ciuini, s.m. Plantă erbacee cu flori albe sau roz, a cărei rădăcină se întrebuinţează în industria textilă, farmaceutică şi alimentară: odagaci, săpunel, săpunăriţă (Saponaria officinalis). – Din tc. çöven. Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa … Dicționar Român
codobatură — CODOBÁTURĂ, codobaturi, s.f. Pasăre migratoare mică, cenuşie, cu coada lungă, în veşnică mişcare, care trăieşte pe lângă ape; prundar, prundaş (Motacilla alba). – lat. *codabattula. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CODOBÁTURĂ s … Dicționar Român
floare — FLOÁRE, flori, s.f. I. 1. Parte a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuată şi care are de obicei o corolă frumoasă şi variat colorată. ♢ (La sg. cu înţeles colectiv) Salcâmi plini de floare. ♢ loc. adj. În floare = (despre plante)… … Dicționar Român
scânteioară — SCÂNTEIOÁRĂ, scânteioare, s.f. 1. Diminutiv al lui scânteie; scânteiuţă (I). 2. (bot.) Scânteiuţă (II 1). [pr.: te ioa ] – Scânteie + suf. ioară. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SCÂNTEIOÁRĂ s. 1. v. scânteiuţă. 2. ( … Dicționar Român
săpun — SĂPÚN, săpunuri, s.n. Produs obţinut prin saponificarea (saponifica) acizilor graşi sau a grăsimilor cu soluţii care conţin hidroxid de sodiu sau de potasiu, şi care serveşte la spălarea corpului, a rufelor etc.; bucată din acest produs. ♦ (La pl … Dicționar Român
