- vârfuţ
- VÂRFÚŢ s.n. Vârfuleţ. [var.: vârvúţ s.n.] – Vârf + suf. -uţ.Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX '98vârfúţ s. n., pl. vârfúţuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
vârfuţ
Look at other dictionaries:
vârfuleţ — VÂRFULÉŢ, vârfuleţe, s.n. Diminutiv al lui vârf; vârfuţ, vârfuşor; capăt, extremitate (mică). – Vârf + suf. uleţ. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VÂRFULÉŢ s. (geogr.) pisculeţ, piscuşor, vârfuşor, (reg.) piscotei. Trimis de… … Dicționar Român
vârvuţ — VÂRVÚŢ s.n. v. vârfuţ. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
