vârfuleţ

vârfuleţ
VÂRFULÉŢ, vârfuleţe, s.n. Diminutiv al lui vârf; vârfuţ, vârfuşor; capăt, extremitate (mică). – Vârf + suf. -uleţ.
Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

VÂRFULÉŢ s. (geogr.) pisculeţ, piscuşor, vârfuşor, (reg.) piscotei.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

vârfuléţ s. n., pl. vârfuléţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • vârfuşor — VÂRFUŞÓR, vârfuşoare, s.n. Vârfuleţ. [var.: vârfşór s.n.] – Vârf + suf. uşor. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  VÂRFUŞÓR s. v. vârfuleţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  vârfuşór s …   Dicționar Român

  • piscotei — PISCOTÉI s. v. pisculeţ, piscuşor, vârfuleţ, vârfuşor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • pisculeţ — PISCULÉŢ, pisculeţe, s.n. (Rar) Diminutiv al lui pisc2; piscuşor. – Pisc2 + suf. uleţ. Trimis de oprocopiuc, 19.03.2004. Sursa: DEX 98  PISCULÉŢ s. (geogr.) piscuşor, vârfuleţ, vârfuşor, (reg.) piscotei. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • smicea — SMICEÁ, smicele, s.f. (bot.) Ramură roditoare, specifică mărului şi părului, subţire, flexibilă, lungă până la 30 cm, cu toţi mugurii vegetativi; p. gener. mlădiţă, rămurică (ruptă) dintr o plantă sau dintr o arbore. – Probabil lat. *sumicella… …   Dicționar Român

  • vârfuţ — VÂRFÚŢ s.n. Vârfuleţ. [var.: vârvúţ s.n.] – Vârf + suf. uţ. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  vârfúţ s. n., pl. vârfúţuri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”