Dicționar Român. 2013.
vârfuleţ — VÂRFULÉŢ, vârfuleţe, s.n. Diminutiv al lui vârf; vârfuţ, vârfuşor; capăt, extremitate (mică). – Vârf + suf. uleţ. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VÂRFULÉŢ s. (geogr.) pisculeţ, piscuşor, vârfuşor, (reg.) piscotei. Trimis de… … Dicționar Român
piscotei — PISCOTÉI s. v. pisculeţ, piscuşor, vârfuleţ, vârfuşor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
pisculeţ — PISCULÉŢ, pisculeţe, s.n. (Rar) Diminutiv al lui pisc2; piscuşor. – Pisc2 + suf. uleţ. Trimis de oprocopiuc, 19.03.2004. Sursa: DEX 98 PISCULÉŢ s. (geogr.) piscuşor, vârfuleţ, vârfuşor, (reg.) piscotei. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
vârfşor — VÂRFŞÓR s.n. v. vârfuşor. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
