vârfar

VÂRFÁR, vârfare, s.n. 1. Ţăpoi cu coada lungă, cu care se poate aşeza fânul în vârful stogului. 2. Vârf de munte. – Vârf + suf. -ar.

Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



vârfár s. n., pl. vârfáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



VâRFÁR vârfare n. 1) Furcă cu coada lungă cu care se poate ajunge în vârful unui stog. 2) Vârf de munte. /vârf + suf. vârfarar

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX