vârfar

vârfar
VÂRFÁR, vârfare, s.n. 1. Ţăpoi cu coada lungă, cu care se poate aşeza fânul în vârful stogului. 2. Vârf de munte. – Vârf + suf. -ar.
Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

vârfár s. n., pl. vârfáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

VâRFÁR vârfare n. 1) Furcă cu coada lungă cu care se poate ajunge în vârful unui stog. 2) Vârf de munte. /vârf + suf. vârfarar
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • vârfár — s. n., pl. vârfáre …   Romanian orthography

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”