- vânturar
- VÂNTURÁR, vânturare, s.n. (Rar) Evantai. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -ar.Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX '98VÂNTURÁR s. v. evantai.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimevânturár s. n., pl. vânturáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.