afirmaţie — AFIRMÁŢIE, afirmaţii, s.f. Declaraţie, susţinere a unei păreri (exprimtă cu tărie). ♦ (La pl.) Vorbe care exprimă o afirmare. – Din fr. affirmation, lat. affirmatio. Trimis de ana zecheru, 26.08.2002. Sursa: DEX 98 Afirmaţie ≠ negaţie Trimis de … Dicționar Român
cuvânt — CUVẤNT, cuvinte, s.n. 1. Unitate de bază a vocabularului, care reprezintă asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) şi a unui complex sonor; vorbă. ♢ Cuvânt simplu = cuvânt care conţine un singur morfem radical. Cuvânt primitiv = cuvânt … Dicționar Român
discurs — DISCÚRS, discursuri, s.n. Expunere făcută în faţa unei adunări; cuvântare. ♦ (Franţuzism înv.) Tratare în scris a unui subiect de natură ştiinţifică sau literară. – Din fr. discours, lat. discursus. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX… … Dicționar Român
discuţie — DISCÚŢIE, discuţii, s.f. 1. Schimb de păreri, de vederi; convorbire, conversaţie. ♦ Conversaţie animată în contradictoriu; controversă, dispută; ceartă. ♢ loc. adv. Fără discuţie = fără îndoială; neîndoios, indiscutabil. ♢ expr. Nu (mai) încape… … Dicționar Român
zisă — ZÍSĂ s. afirmaţie, cuvânt, declaraţie, mărturisire, relatare, spusă, vorbă, (livr.) aserţiune, propoziţie, (astăzi rar) parolă, (înv.) voroavă, (fig.) gură. (Nu te lua după zisă lui.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime ZÍSĂ s. v.… … Dicționar Român
