vocalizare

vocalizare
VOCALIZÁRE, vocalizări, s.f. Acţiunea de a (se) vocaliza şi rezultatul ei. – v. vocaliza.
Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

VOCALIZÁRE s. impostaţie.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

vocalizáre s. f., g.-d. art. vocalizării; pl. vocalizări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

VOCALIZÁRE s.f. Acţiunea de a (se) vocaliza şi rezultatul ei. [< vocaliza].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • impostaţie — IMPOSTÁŢIE s.f. (muz.) Pregătire, antrenare a vocii (înainte de a cânta); vocalizare. – Din it. impostazione. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  IMPOSTÁŢIE s. (muz.) vocalizare. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  impostáţie… …   Dicționar Român

  • vocalizar — Se conjuga como: cazar Infinitivo: Gerundio: Participio: vocalizar vocalizando vocalizado     Indicativo   presente imperfecto pretérito futuro condicional yo tú él, ella, Ud. nosotros vosotros ellos, ellas, Uds. vocalizo vocalizas vocaliza… …   Wordreference Spanish Conjugations Dictionary

  • iodler — IÓDLER, iodlere, s.n. Fel de a cânta specific locuitorilor de munte din Tirol, Bavaria şi Elveţia, constând dintr o serie de vocalize care trec frecvent de la registrul normal al vocii la cel de falset; cântec, melodie bazată pe asemenea vocalize …   Dicționar Român

  • jodel — JÓDEL s.n. Fel de a cânta specific muntenilor din Tirol, constând într o vocalizare care trece fără tranziţie de la vocea normală la falset. [pron. iodel / iodăl. / cf. fr. jodler, germ. jodeln]. Trimis de LauraGellner, 12.05.2005. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • masoretic — MASORÉTIC, Ă, masorétici, e, adj. 1. Care se referă la masora sau la masoreţi (masoret). 2. Care se referă la sistemul de vocalizare şi accentuare a cuvintelor din ebraică, introdus de către masoreţi (masoret). (cf. fr. massorétique < lat.… …   Dicționar Român

  • neumă — NÉUMĂ, neume, s.f. Semn de notaţie muzicală fără portativ, folosit în evul mediu în cântarea liturgică. ♦ Parte dintr o frază muzicală religioasă care constă în prelungirea melodiei pe ultima silabă a unui cuvânt sau care se executa fără cuvinte …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”