- vingalac
- VINGALÁC, vingalace, s.n. (tipogr.) Culegar. [var.: vingălác s.n.] – Din germ. Winkelhaken.Trimis de oprocopiuc, 31.03.2004. Sursa: DEX '98VINGALÁC s. v. culegar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimevingalác s. n., pl. vingaláceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVINGALÁ//C vingalacce n. poligr. Piesă metalică în care zeţarul aşază literele culese într-o anumită ordine, formând textul care urmează să fie tipărit; culegar. /<germ. WinkelhakenTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXVINGALÁC s.n. (Poligr.) Instrument de metal în care zeţarul aşază literele culese pentru textul de imprimat; culegar. [< germ. Winkelhaken].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNVINGALÁC s. b. instrument de metal în care zeţarul aşază literele culese pentru textul de imprimat; culegar. (< germ. Winkethaken)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.