- berbec
- BERBÉC, berbeci, s.m. I. 1. Masculul oii; arete. 2. (La sg. art.) Constelaţie din emisfera boreală; unul din cele douăsprezece semne ale zodiacului. ♢ Zodia berbecului = perioada dintre 21 martie şi 21 aprilie, când soarele trece în dreptul berbecului (I 2). II. 1. Maşină de război întrebuinţată odinioară la spargerea zidurilor şi porţilor unei cetăţi asediate. 2. Greutate mare, acţionată mecanic sau manual, care prin cădere, serveşte la baterea pilonilor, la bătucit pământul, la spargerea bucăţilor mari de fontă etc. [var.: berbéce s.m.] – lat. berbex, -ecis (= vervex).Trimis de paula, 06.06.2006. Sursa: DEX '98BERBÉC s. 1. (zool.) (Ban., Transilv. şi Mold.) arete. (berbecul este masculul oii.) 2. (tehn.) sfărâmător. 3. (mil., ist.) (înv.) arete. (berbecul servea în trecut la spargerea zidurilor unei cetăţi.) 4. (astron.; art.) (înv.) aretele (art.). (berbecul este o constelaţie din emisfera boreală.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeberbéc s. m., pl. berbéciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBERBÉ//C berbecci m. 1) Masculul oii. 2) la sing. art. Constelaţie din emisfera boreală. ♢ Zodia berbeccului unul din cele douăsprezece sectoare ale zodiacului. 3) înv. Maşină de război, folosită la spargerea zidurilor şi a porţilor. 4) Maşină înzestrată cu o greutate mare, care, prin cădere repetată, serveşte la baterea pilonilor, la spargerea unor materiale dure etc. /<lat. berbex, berbececisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXberbéc (berbéci), s.m. 1. Masculul oii. – 2. Ciocan pentru bătut ţăruşi. – 3. Maşină de război întrebuinţată odinioară la spargerea zidurilor. – var. berbece. Mr. birbec, birbeaţe, megl. birbęţi, istr. birbęţe. lat. berbēcem, acuz., vulg. de la vervex (Diez, Gramm., I, 7; Puşcariu 200; Koerting 1328; Densusianu, rom., XXXIII, 275; Candrea-Dens., 158; DAR; REW 9270); cf. it. berbice, v. prov. berbitz, fr. brebis. DAR menţionează forma berbece ca cea de bază, şi susţine că berbec este o var. rară, în timp ce amândouă apar în mod paralel şi cu frecvenţă aproape egală. Der. berbecar, s.m. (cioban), care poate fi şi formaţie internă, sau der. de la lat. vĕrvēcārius › lat. med. bĕrbĭcārius, cf. fr. berger (REW 9267; Candrea-Dens., 159; DAR); berbecărie, s.f. (turmă de berbeci); berbecesc, adj. (berbecat); berbeleac, s.m. (rostogolire), pentru a cărui explicaţie cf. expresia spaniolă corespunzătoare, vuelta de carnero; berbecel, s.m. (berbecuţ; şoim, Lanius excubitor). Din rom. provine mag. berbecs "bonetă" (Drăganu, Dacor., VII, 199). Pentru berbeleac, Scriban sugerează o legătură cu vîngălac şi cu tc. cumbalak, care nu par convingătoare.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.