vexaţiune

vexaţiune: VEXAŢIÚNE, vexaţiuni, s.f. (livr.) Faptul de a vexa; vorbă, faptă, atitudine care supără, jigneşte, contrariază. [pr.: -ţi-u-] – Din fr. vexation, lat. vexatio, -onis.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

VEXAŢIÚNE s. v. afront, injurie, insultă, jig-nire, ocară, ofensă, ruşine, umilinţă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

vexaţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. vexaţiúnii; pl. vexaţiúni

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

VEXAŢIÚN//E vexaţiunei f. livr. Manifestare care vexează; vorbă sau faptă care lezează demnitatea sau reputaţia cuiva; jignire; insultă; ofensă; injurie. /<lat. vexatio, vexaţiuneonis, fr. vexation

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

VEXAŢIÚNE s.f. (Liv.) Vorbă, faptă care vexează. [pron. -ţi-u-, var. vexaţie s.f. / cf. fr. vexation, lat. vexatio].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

VEXAŢIÚNE s. f. vorbă, faptă care vexează. (< fr. vexation, lat. vexatio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

jignire — JIGNÍRE, jigniri, s.f. Acţiunea de a jigni şi rezultatul ei; ofensă, insultă; (concr.) vorbă, faptă care jigneşte. – v. jigni. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 JIGNÍRE s. 1. insultare, ofensare, ultragiere, (livr.) vexare, (fig.)… … Dicționar Român
ocară — OCÁRĂ, ocări, s.f. (pop.) Vorbă sau faptă care mustră, ceartă, ruşinează pe cineva; ocărâre; umilire, înfruntare; defăimare, jignire, insultă; situaţie ruşinoasă, dezonorantă în care se află cineva; ruşine, dezonoare. ♢ loc. adj. De ocară =… … Dicționar Român
vexaţie — VEXÁŢIE s.f. v. vexaţiune. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias