vedénie — s. f. (sil. ni e), art. vedénia (sil. ni a), g. d. art. vedéniei; pl. vedénii, art. vedéniile (sil. ni i ) … Romanian orthography
halucinaţie — HALUCINÁŢIE, halucinaţii, s.f. Tulburare psihică constând în perceperea unui obiect sau a unui fenomen fără ca acesta să existe în realitate. ♦ Produs al acestei stări; nălucire, vedenie. – Din fr. hallucination, lat. hallucinatio. Trimis de gall … Dicționar Român
fantomă — FANTÓMĂ, fantome, s.f. Fiinţă ireală pe care cred (sau pretind) că o văd unii oameni cu imaginaţia tulburată sau pe care o creează fantezia scriitorilor; nălucă, stafie, strigoi, fantasmă, arătare. ♦ fig. Ceea ce are o existenţă incertă, fictivă … Dicționar Român
spectru — SPÉCTRU, spectre, s.n. 1. Ansamblu de valori fizice pe care le poate lua, în condiţii determinate, o mărime dată. ♦ Ansamblul imaginilor obţinute prin descompunerea, cu un instrument optic, a radiaţiei electromagnetice complexe. ♦ Totalitatea… … Dicționar Român
vedere — VEDÉRE, vederi, s.f. I. 1. Faptul de a (se) vedea; percepere a imaginilor cu ajutorul văzului; vedenie. ♢ loc. adv. La vedere = în văzul tuturor, în public, deschis. Din vedere = a) (numai) privind; (numai) după înfăţişare, fără a l fi cunoscut… … Dicționar Român
viziune — VIZIÚNE, viziuni, s.f. 1. Percepţie vizuală; p. ext. imagine, reprezentare. 2. Mod de a vedea, de a concepe lucrurile; concepţie, opinie. 3. Percepţie imaginară a unor lucruri nereale. ♦ Ceea ce i se pare cuiva că vede ca urmare a acestei… … Dicționar Român
arătare — ARĂTÁRE, arătări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) arăta şi rezultatul ei. 2. Halucinaţie, vedenie. ♦ (concr.) Monstru; stafie, fantomă. ♦ Persoană foarte slabă. – v. arăta. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 ARĂTÁRE s. 1. v. trasare. 2. v.… … Dicționar Român
fantasmagorie — FANTASMAGORÍE s. 1. v. închipuire. 2. v. absurditate. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime fantasmagoríe s. f., art. fantasmagoría, g. d. art. fantasmagoríei; pl. fantasmagoríi, art. fantasmagoríile … Dicționar Român
iazmă — IÁZMĂ, iezme, s.f. (pop.) Arătare urâtă şi rea, nălucă, vedenie. ♦ fig. Persoană slabă, cu înfăţişare respingătoare. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IÁZMĂ s. v. apariţie, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire,… … Dicționar Român
nălucă — NĂLUCĂ, năluci, s.f. 1. Fiinţă fantastică, imaginară; arătare, fantomă, vedenie, nălucire (1); spec. strigoi. ♦ (Adverbial, pe lângă verbe de mişcare) Foarte repede. 2. Imagine fugară şi înşelătoare, închipuire deşartă; iluzie, himeră, năluceală … Dicționar Român
