- veac
- VEAC, veacuri, s.n. 1. Interval de timp de o sută de ani (socotit de obicei de la unitate până la completara unei sute); secol. 2.Interval lung de timp; interval de timp socotit, în mod subiectiv, drept mare. ♦ Veacul de mijloc = evul mediu. Veac de aur = perioadă istorică de înflorire a vieţii materiale şi culturale. ♦ loc. adj. şi adv. Din veac sau de veacuri = (care există, s-a întâmplat etc.) de foarte multă vreme, din moşi-strămoşi. ♢ (reg.) Mers al vremii, stare meteorologică. 3. (La pl.; în forma veci) Veşnicie, eternitate. ♦ loc. adj. De veci = etern, veşnic. ♦ loc. adv. În veci sau (în) veac de veac etc. = pururea, întotdeauna, mereu; (în construcţii negative) niciodată, nicicând. Pe veci = pentru totdeauna. 4. (pop. şi fam.) Viaţă, existenţă, trai. ♦ expr. A-şi face (sau a-şi duce, a-şi trece, a-şi petrece) veacul = a trăi (într-un anumit fel). [pl. şi (3, m) veci] – Din sl. věkŭ.Trimis de cornel, 28.10.2006. Sursa: DEX '98SOMNUL DE VÉCI s. v. moarte.Trimis de siveco, 07.04.2009. Sursa: SinonimeVEAC s. v. secol.Trimis de siveco, 15.03.2009. Sursa: SinonimeVEAC s. v. existenţă, timp, trai, viaţă, vreme, zile.Trimis de siveco, 02.04.2008. Sursa: Sinonimeveac s. n., pl. veácuri (şi veci m. în expr. în veac)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVEAC veacuri n. 1) Perioadă de timp de o sută de ani; secol. veacul douăzeci. [Monosilabic] /<sl. vĕkuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.