uşor

uşor
UŞÓR1, uşori, s.m. Fiecare dintre cei doi stâlpi verticali de care se prind canaturile porţii sau ale uşii; părţile laterale ale tocului uşii sau ferestrei. [var.: usciór, uşciór s.m.] – lat. osteolum.
Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX '98

UŞÓR2, -OÁRĂ, (I, II) uşori, -oare, adj., (III) adv. I. adj. 1. Care are greutate mică, care cântăreşte puţin, care exercită o presiune redusă asupra suprafeţei pe care stă. * Industrie uşoară = grup de ramuri industriale care produc bunuri de consum şi articole tehnice necesare industriei, agriculturii, transporturilor etc. Categorie uşoară = categorie la box, lupte şi haltere, care cuprinde sportivi cu greutatea corpului între 57 şi 61 kg. ♢ expr. Fie-i ţărâna uşoară! = (formulă rostită la înmormântarea sau la pomenirea unui mort) să se odihnească în pace! ♦ (Despre materiale) Cu greutate specifică redusă. ♦ Care nu poartă sau nu conţine greutăţi. ♢ expr. (A fi) cu inima uşoară = (a fi) vesel, voios. (Adverbial) (A fi) îmbrăcat uşor = (a fi) îmbrăcat cu haine subţiri. ♦ (Despre trupe) Care poartă armament puţin, putându-se deplasa cu repeziciune. 2. (Despre alimente) Care se digeră cu uşurinţă, care nu cade greu la stomac. 3. Iute, sprinten, vioi. ♦ Suplu, gingaş, fin. ♦ (Despre pas; p. ext. despre mers) Care abia atinge pământul: p. ext. fără zgomot. 4. (Despre urme, linii etc.) Care este (sau pare a fi) făcut printr-o apăsare slabă sau de un corp cu greutate redusă. 5. Mic, puţin, redus (ca volum, amploare, consistenţă, intensitate). ♦ (Despre somn) Din care te trezeşti cu uşurinţă la cea mai mică gălăgie; p. ext. liniştit, odihnitor. ♦ (Despre forme de relief) Domol, lin3, dulce. ♦ (Despre ţesături; p. anal. despre aburi, ceaţă) Rar, subţire, fin. II. adj. 1. Care este lesne de suportat, de îndurat; (despre boli) lipsit de gravitate; (despre obligaţii materiale) care nu împovărează; mic. ♦ (Despre legi, pedepse) Lipsit de asprime; indulgent. ♦ (Despre viaţă, trai) Fără griji; comod, bun. ♢ (reg.; substantivat; în expr.) Mai cu uşorul = mai bine, mai fără griji. 2. Care nu prezintă dificultăţi, care este lesne de înţeles sau de realizat; simplu. ♢ Muzică uşoară = gen muzical cult (vocal sau instrumental) larg accesibil publicului prin caracterul melodios, distractiv, prin tematica direct legată de preocupările, sentimentele, aspiraţiile oamenilor. ♢ loc. adv. (pop.; substantivat) Cu uşorul = lesne, comod, fără pericol. ♦ (Despre drumuri) Bun, practicabil. 3. Lipsit de seriozitate, superficial; frivol. ♢ Moravuri uşoare = purtări, practici imorale. ♦ Fără importanţă; neînsemnat. III. adv. 1. Încet, domol, lin3; fără zgomot. 2. Cu uşurinţă, fără efort; lesne, comod. 3. Fără seriozitate; în mod superficial, uşuratic. ♦ expr. A lua uşor sau a trece uşor peste un lucru = a nu acorda importanţa cuvenită unui lucru. 4. Puţin. [var.: (înv. şi reg.) uşúre adj., adv.] – Din [mai] iuşor (înv. "uşor2" < lat. levis + suf. -uşor).
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Uşor ≠ anevoie, anevoios, dificil, grav, greu
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

UŞÓR adj. v. fluent.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

UŞÓR adj., adv. 1. adj. v. subţire. 2. adj. v. lejer. 3. adj. v. rar. 4. adj. v. lin. 5. adj. blând, calm, domol, lin, liniştit, moderat, molcom, potolit. (Vânt uşor; ploaie uşoroară.) 6. adj. v. slab. 7. adj. accesibil, elementar, simplu. (Cunoştinţe cât mai uşoroare, pentru cei mici.) 8. adj. facil, necomplicat, nedificil, simplu. (O problemă uşoroară la matematică.) 9. adv. v. comod. 10. adj. v. lesnicios. 11. adv. v. lesne. 12. adj. v. comod. 13. adj. v. benign. 14. adj. v. neimportant. 15. adv. blând, lin, (înv. şi pop.) molcomiş. (Seara coboară uşor.) 16. adj. v. frugal. 17. adv. puţin. (Cu glasul uşor tremurat.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

UŞÓR s. (constr.) (înv. şi reg.) stâlp, (reg.) rost. (uşor la o uşă.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

uşór adj. m., pl. uşóri; f. sg. uşoáră, pl. uşoáre
Trimis de siveco, 20.10.2006. Sursa: Dicţionar ortografic

uşór s. m., pl. uşóri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

UŞÓR1 adv. 1) Fără intensitate. A lovi uşor. 2) Cu vioiciune; vioi. A merge uşor. 3) Fără efort. A răzbate uşor. ♢ A scăpa uşor a se alege cu mici neplăceri; a ieşi fără mari dificultăţi dintr-o încurcătură. 4) În mod neserios; fără a acorda importanţa cuvenită. A privi uşor lucrurile. 5) În măsură mică; un pic; puţin. A sufla uşor. /<lat. levis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

UŞ//ÓR2 uşoroáră (uşoróri, uşoroáre) 1) (în opoziţie cu greu) Care are greutate mică, neînsemnată; care cântăreşte puţin. Valiză uşoroară. ♢ Categorie uşoroară categorie la box, lupte sau haltere care cuprinde sportivi cu greutatea corpului între 57 şi 61 kg. Fie-i (sau să-i fie) ţărâna uşoroară (sau somnul uşor) formulă rostită la înmormântarea sau pomenirea unui mort. 2) Care poate fi realizat fără eforturi fizice sau intelectuale deosebite. Problemă uşoroară. 3) Care este lipsit de intensitate, de asprime, de acuitate, de tărie etc. Vânt uşor. 4) Care este lipsit de masivitate. Construcţie uşoroară. 5) Care este lipsit de gravitate. Pedeapsă uşoroară. 6) (despre ţesuturi) Care este subţire şi fin; aerian; vaporos; diafan. 7) Care vădeşte vioiciune, sprinteneală. Mers uşor. ♢ A fi uşor de (sau la) cap a prinde îndată firul gândurilor; a înţelege repede. 8) (despre alimente şi alimentaţie) Care este limitat cantitativ sau care are puţine calorii. Cină uşoroară. 9) Care este lipsit de adâncime. Urmă uşoroară. 10) (despre somn) Care poate fi întrerupt de cel mai mic zgomot. ♢ Somn uşor urare adresată celui care pleacă la culcare. 11) Care vădeşte lipsă de seriozitate. Moravuri uşoroare. 12) (despre unităţi militare) Care nu este înzestrat cu armament greu. Cavalerie uşoroară. /<lat. levis
Trimis de siveco, 09.09.2006. Sursa: NODEX

UŞÓR3 uşori m. Fiecare dintre cei doi stâlpi, care sprijină uşa; parte laterală a tocului unei uşi. /<lat. osteolum
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • uşór — I. adj. m., pl. uşóri; f. sg. uşoárã, pl. uşoáre II. s. m., pl. uşóri …   Romanian orthography

  • accesibil — ACCESÍBIL, Ă, accesibili, e, adj. La care se poate ajunge uşor; care este la îndemâna cuiva; care poate fi uşor procurat; care se poate înţelege uşor. – Din fr. accessible, lat. accessibilis. Trimis de ana zecheru, 29.07.2002. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • comunicativ — COMUNICATÍV, Ă, comunicativi, e, adj. 1. (Despre oameni) Care intră uşor în legătură cu ceilalţi; sociabil. 2. (Despre unele manifestări ale oamenilor) Care se transmite uşor de la o persoană la alta. – Din fr. communicatif, lat. communicativus.… …   Dicționar Român

  • sensibil — SENSÍBIL, Ă, sensibili, e, adj., s.f. I. adj. 1. (Despre oameni) Care resimte puternic orice impresie fizică sau morală, care are o sensibilitate deosebită. ♦ Care poate fi uşor mişcat, impresionat; simţitor, emotiv. ♦ (Despre organisme) Care… …   Dicționar Român

  • facil — FACÍL, Ă, facili, e, adj. Care se face, se produce fără greutate, cu puţine eforturi. Muncă facilă. ♦ Care pare făcut, realizat cu puţine eforturi, cu uşurinţă; p. ext. superficial, uşor. Versuri facile. ♦ Care se acomodează uşor, care este uşor… …   Dicționar Român

  • U.S. Oil and Refining — Infobox Company company name = U.S. Oil Refining Co. company company type = Subsidiary company slogan = revenue = foundation = 1952 as Pacific Oil Refining Co. 1955 as U.S. Oil Refining Co. location = Tacoma, Washington, USA num employees = 160… …   Wikipedia

  • adia — ADIÁ, pers. 3 adíe, vb. I. 1. intranz. (Despre vânt) A sufla lin, uşor; (rar) a aburi; (despre miros) a veni în unde uşoare. 2. intranz. fig. A cânta cu glas stins; a murmura. 3. tranz. (reg.) A mângâia, a atinge uşor. 4. intranz. (reg.) A clăt …   Dicționar Român

  • estradă — ESTRÁDĂ, estrade, s.f. 1. Platformă (demontabilă) de dimensiuni mici, adesea improvizată, într o sală sau în aer liber, pe care se desfăşoară reprezentaţii artistice. ♢ loc. adj. De estradă = (despre muzică, concerte, spectacole) distractiv, uşor …   Dicționar Român

  • receptiv — RECEPTÍV, Ă, receptivi, e, adj. Susceptibil de a recepţiona, de a primi cu uşurinţă impresii din afară; care primeşte cu interes observaţiile care i se fac (şi ţine seama de ele). ♦ Care învaţă, care asimilează uşor. ♦ (med.) Predispus de a… …   Dicționar Român

  • cromafin — CROMAFÍN, Ă, cromafini, e, adj. Care se colorează uşor, care prinde uşor coloranţi. – Din fr. chromaffine. Trimis de IoanSoleriu, 31.07.2004. Sursa: DEX 98  cromafín adj. m. (sil. mf. crom ), pl. cromafíni; f. sg. cromafínă …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”