- uşor
- UŞÓR1, uşori, s.m. Fiecare dintre cei doi stâlpi verticali de care se prind canaturile porţii sau ale uşii; părţile laterale ale tocului uşii sau ferestrei. [var.: usciór, uşciór s.m.] – lat. osteolum.Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX '98UŞÓR2, -OÁRĂ, (I, II) uşori, -oare, adj., (III) adv. I. adj. 1. Care are greutate mică, care cântăreşte puţin, care exercită o presiune redusă asupra suprafeţei pe care stă. * Industrie uşoară = grup de ramuri industriale care produc bunuri de consum şi articole tehnice necesare industriei, agriculturii, transporturilor etc. Categorie uşoară = categorie la box, lupte şi haltere, care cuprinde sportivi cu greutatea corpului între 57 şi 61 kg. ♢ expr. Fie-i ţărâna uşoară! = (formulă rostită la înmormântarea sau la pomenirea unui mort) să se odihnească în pace! ♦ (Despre materiale) Cu greutate specifică redusă. ♦ Care nu poartă sau nu conţine greutăţi. ♢ expr. (A fi) cu inima uşoară = (a fi) vesel, voios. (Adverbial) (A fi) îmbrăcat uşor = (a fi) îmbrăcat cu haine subţiri. ♦ (Despre trupe) Care poartă armament puţin, putându-se deplasa cu repeziciune. 2. (Despre alimente) Care se digeră cu uşurinţă, care nu cade greu la stomac. 3. Iute, sprinten, vioi. ♦ Suplu, gingaş, fin. ♦ (Despre pas; p. ext. despre mers) Care abia atinge pământul: p. ext. fără zgomot. 4. (Despre urme, linii etc.) Care este (sau pare a fi) făcut printr-o apăsare slabă sau de un corp cu greutate redusă. 5. Mic, puţin, redus (ca volum, amploare, consistenţă, intensitate). ♦ (Despre somn) Din care te trezeşti cu uşurinţă la cea mai mică gălăgie; p. ext. liniştit, odihnitor. ♦ (Despre forme de relief) Domol, lin3, dulce. ♦ (Despre ţesături; p. anal. despre aburi, ceaţă) Rar, subţire, fin. II. adj. 1. Care este lesne de suportat, de îndurat; (despre boli) lipsit de gravitate; (despre obligaţii materiale) care nu împovărează; mic. ♦ (Despre legi, pedepse) Lipsit de asprime; indulgent. ♦ (Despre viaţă, trai) Fără griji; comod, bun. ♢ (reg.; substantivat; în expr.) Mai cu uşorul = mai bine, mai fără griji. 2. Care nu prezintă dificultăţi, care este lesne de înţeles sau de realizat; simplu. ♢ Muzică uşoară = gen muzical cult (vocal sau instrumental) larg accesibil publicului prin caracterul melodios, distractiv, prin tematica direct legată de preocupările, sentimentele, aspiraţiile oamenilor. ♢ loc. adv. (pop.; substantivat) Cu uşorul = lesne, comod, fără pericol. ♦ (Despre drumuri) Bun, practicabil. 3. Lipsit de seriozitate, superficial; frivol. ♢ Moravuri uşoare = purtări, practici imorale. ♦ Fără importanţă; neînsemnat. III. adv. 1. Încet, domol, lin3; fără zgomot. 2. Cu uşurinţă, fără efort; lesne, comod. 3. Fără seriozitate; în mod superficial, uşuratic. ♦ expr. A lua uşor sau a trece uşor peste un lucru = a nu acorda importanţa cuvenită unui lucru. 4. Puţin. [var.: (înv. şi reg.) uşúre adj., adv.] – Din [mai] iuşor (înv. "uşor2" < lat. levis + suf. -uşor).Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Uşor ≠ anevoie, anevoios, dificil, grav, greuTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeUŞÓR adj. v. fluent.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeUŞÓR adj., adv. 1. adj. v. subţire. 2. adj. v. lejer. 3. adj. v. rar. 4. adj. v. lin. 5. adj. blând, calm, domol, lin, liniştit, moderat, molcom, potolit. (Vânt uşor; ploaie uşoroară.) 6. adj. v. slab. 7. adj. accesibil, elementar, simplu. (Cunoştinţe cât mai uşoroare, pentru cei mici.) 8. adj. facil, necomplicat, nedificil, simplu. (O problemă uşoroară la matematică.) 9. adv. v. comod. 10. adj. v. lesnicios. 11. adv. v. lesne. 12. adj. v. comod. 13. adj. v. benign. 14. adj. v. neimportant. 15. adv. blând, lin, (înv. şi pop.) molcomiş. (Seara coboară uşor.) 16. adj. v. frugal. 17. adv. puţin. (Cu glasul uşor tremurat.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeUŞÓR s. (constr.) (înv. şi reg.) stâlp, (reg.) rost. (uşor la o uşă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeuşór adj. m., pl. uşóri; f. sg. uşoáră, pl. uşoáreTrimis de siveco, 20.10.2006. Sursa: Dicţionar ortograficuşór s. m., pl. uşóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficUŞÓR1 adv. 1) Fără intensitate. A lovi uşor. 2) Cu vioiciune; vioi. A merge uşor. 3) Fără efort. A răzbate uşor. ♢ A scăpa uşor a se alege cu mici neplăceri; a ieşi fără mari dificultăţi dintr-o încurcătură. 4) În mod neserios; fără a acorda importanţa cuvenită. A privi uşor lucrurile. 5) În măsură mică; un pic; puţin. A sufla uşor. /<lat. levisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXUŞ//ÓR2 uşoroáră (uşoróri, uşoroáre) 1) (în opoziţie cu greu) Care are greutate mică, neînsemnată; care cântăreşte puţin. Valiză uşoroară. ♢ Categorie uşoroară categorie la box, lupte sau haltere care cuprinde sportivi cu greutatea corpului între 57 şi 61 kg. Fie-i (sau să-i fie) ţărâna uşoroară (sau somnul uşor) formulă rostită la înmormântarea sau pomenirea unui mort. 2) Care poate fi realizat fără eforturi fizice sau intelectuale deosebite. Problemă uşoroară. 3) Care este lipsit de intensitate, de asprime, de acuitate, de tărie etc. Vânt uşor. 4) Care este lipsit de masivitate. Construcţie uşoroară. 5) Care este lipsit de gravitate. Pedeapsă uşoroară. 6) (despre ţesuturi) Care este subţire şi fin; aerian; vaporos; diafan. 7) Care vădeşte vioiciune, sprinteneală. Mers uşor. ♢ A fi uşor de (sau la) cap a prinde îndată firul gândurilor; a înţelege repede. 8) (despre alimente şi alimentaţie) Care este limitat cantitativ sau care are puţine calorii. Cină uşoroară. 9) Care este lipsit de adâncime. Urmă uşoroară. 10) (despre somn) Care poate fi întrerupt de cel mai mic zgomot. ♢ Somn uşor urare adresată celui care pleacă la culcare. 11) Care vădeşte lipsă de seriozitate. Moravuri uşoroare. 12) (despre unităţi militare) Care nu este înzestrat cu armament greu. Cavalerie uşoroară. /<lat. levisTrimis de siveco, 09.09.2006. Sursa: NODEXUŞÓR3 uşori m. Fiecare dintre cei doi stâlpi, care sprijină uşa; parte laterală a tocului unei uşi. /<lat. osteolumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.
