- comunicativ
- COMUNICATÍV, -Ă, comunicativi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care intră uşor în legătură cu ceilalţi; sociabil. 2. (Despre unele manifestări ale oamenilor) Care se transmite uşor de la o persoană la alta. – Din fr. communicatif, lat. communicativus.Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Comunicativ ≠ mut, necomunicativ, nesociabil, posac, taciturn, tăcutTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeCOMUNICATÍV adj. v. sociabil.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecomunicatív adj. m., pl. comunicatívi; f. sg. comunicatívă, pl. comunicatíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCOMUNICATÍV comunicativă (comunicativi, comunicative) 1) (despre persoane) Care comunică uşor; capabil să stabilească uşor relaţii cu oamenii; sociabil. Spirit comunicativ. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care se comunică cu facilitate; care se trans-mite uşor de la o persoană la alta. Privire comunicativă. Râs comunicativ. /<fr. communicatif, lat. communicativusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCOMUNICATÍV, -Ă adj. 1. care se transmite uşor. 2. (despre oameni) care se împrieteneşte uşor cu ceilalţi; sociabil. (<fr. communicatif, lat. communicativus)Trimis de Anonim, 02.12.2005. Sursa: MDNCOMUNICATÍV, -Ă adj. 1. (Despre oameni) Care intră uşor în legătură cu ceilalţi; sociabil. 2. Uşor de transmis de la o persoană la alta. [< fr. communicatif].Trimis de LauraGellner, 08.04.2006. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.