universalii

UNIVERSÁLII s.f. pl. Nume dat noţiunilor generale în filozofia scolastică. ♢ Disputa (sau cearta) universaliilor = discuţie în jurul noţiunilor generale şi a naturii lor, fapt care a determinat apariţia celor trei curente din sânul scolasticii: realismul, nominalismul şi conceptualismul. – Din lat. universalia.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



universálii s. f. pl. (sil. -lii), art. universáliile (sil. -li-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



UNIVERSÁLII f. pl. 1) (în filozofia medievală) Noţiuni generale. 2) Fapte care se pot atribui tuturor elementelor unei clase de obiecte. ♢ universalii lingvistice particularităţi caracteristice tuturor limbilor sau majorităţii acestora. /<lat. universalia

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



UNIVERSÁLII s.f.pl. (fil.) 1. Nume dat de scolastici în evul mediu noţiunilor generale. 2. Ceea ce poate fi spus despre toţi indivizii aceleiaşi clase. [sg. -ie. / < lat. universalia].

Trimis de LauraGellner, 25.06.2007. Sursa: DN



UNIVERSÁLII s. f. pl. (fil.) denumire dată de scolastici noţiunilor generale. (< lat. universalia)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN