- universal
- UNIVERSÁL, -Ă, universali, -e, adj. 1. Care aparţine Universului, privitor la Univers; care se extinde asupra întregii lumi, care cuprinde tot ce există şi este comun tuturor; care se referă la toate fiinţele sau lucrurile luate în consideraţie într-un caz dat; general, obştesc. ♢ (Adverbial) Universal valabil. ♢ (Substantivat, n.) Există o unitate dialectică între universal şi particular. ♢ (log.) Judecată universală = judecată care afirmă (sau neagă) un predicat în legătură cu totalitatea sferei subiectului. (jur.) Legatar universal = moştenitor unic al unei averi disponibile. ♦ Mondial. 2. Care se bucură de o mare faimă; vestit, ilustru, celebru. 3. Care posedă cunoştinţe din toate domeniile, care are o cultură generală vastă. 4. (Despre unelte, instrumente, aparate) Care poate fi folosit la mai multe operaţii, bun pentru mai multe situaţii. ♦ (Substantivat, n.) Mandrină de strung. – Din fr. universel, lat. universalis.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Universal ≠ particularTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeUNIVERSÁL adj. 1. v. mondial. 2. general, obştesc. (Pace universal.) 3. v. vast.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeuniversál adj. m., pl. universáli; f. sg. universálă, pl. universáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficUNIVERSÁL universală (universali, universale) 1) Care ţine de univers; propriu universului. Gravitaţie universală. 2) Care caracterizează lumea întreagă; caracteristic pentru întreg globul pământesc. Istorie universală. 3) Care are cunoştinţe din toate domeniile; cu cultură vastă; enciclopedic. 4) Care se referă la o totalitate de obiecte sau fiinţe; caracteristic pentru o anumită clasă de obiecte sau fiinţe. Remediu universal. Principiu universal. 5) (despre maşini, unelte, aparate) Care poate exercita mai multe operaţii; bun pentru executarea mai multor operaţii. /<fr. universal, lat. universalisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXUNIVERSÁL, -Ă adj. 1. Care se extinde asupra întregii lumi, care cuprinde tot şi este comun tuturor lucrurilor; general. ♦ adv. Universal valabil. 2. (log.; despre judecăţi) Al cărei predicat se referă la întreaga sferă a subiectului. ♦ (jur.) Legatar universal = moştenitor unic al unei averi disponibile. ♦ Mondial. 3. Care posedă cunoştinţe din toate domeniile, care are o cultură generală vastă. 4. (Despre unelte, aparate) Care poate fi folosit la mai multe operaţii. // s.n. Mandrină de strung. [< fr. universel, it. universale, lat. universalis].Trimis de LauraGellner, 24.06.2007. Sursa: DNUNIVERSÁL, -Ă I. adj. 1. care se extinde la întregul univers, care cuprinde tot ce există. ♢ comun unei totalităţi cuprinzătoare de entităţi; general. 2. (log.; despre judecăţi) al cărei predicat se referă la întreaga sferă a subiectului. ♢ mondial. 3. care posedă cunoştinţe din toate domeniile, care are o cultură generală vastă. 4. (despre unelte, aparate) care poate fi folosit la mai multe operaţii. II. s. n. mandrină de strung. (< fr. univesel, lat. universalis)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.