- unchi
- UNCHI, unchi, s.m. 1. Bărbat considerat în raport cu copiii fraţilor şi surorilor sale, în raport cu copiii fraţilor şi surorilor soţiei sale sau în raport cu copiii verilor şi verişoarelor sale; termen cu care se adresează acestui bărbat nepoţii; grad de rudenie astfel stabilit; unchiaş. 2. Termen de respect cu care o persoană mai tânără se adresează unui bărbat mai în vârstă. – lat. avunculus.Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX '98UNCHI s. (reg.) unchiaş, tată bătrân, tată moş, (prin Ban. şi Transilv.) mătuşoi, (Mold.) moş, (Olt., Ban. şi Transilv.) uică. (unchiul Petre, fratele mamei.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeunchi s. m., pl. unchi, art. únchiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficUNCHI unchi m. 1) (folosit şi ca termen de adresare) Frate sau văr al unuia dintre părinţi, în raport cu copiii acestora; moş. 2) pop. (folosit şi ca termen respectuos) Bărbat în vârstă. /<lat. avunculusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXúnchi (-i), s.m. – Termen de adresare al copiilor către fraţii părinţilor. – Unchi mare, fratele bunicului; unchi mic, văr al tatălui. – var. unchiu. lat. ăνuncŭlus, probabil provenit din *unclus (Puşcariu 1809; REW 838; Rosetti, I, 70), cf. prov., fr. oncle, alb. unkj (Philippide, II, 632). Uz general (ALR, I, 165). – Der. unchiaş, s.m. (bătrîn).Trimis de blaurb, 17.04.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.