umanism

UMANÍSM s.n. Mişcare socială şi culturală apărută în apusul Europei în sec. XIV, ca expresie a luptei împotriva feudalismului şi a învaţăturii scolastice, care a promovat ideea încrederii în valoarea omului şi a perfecţionării sale, a militat pentru dezvoltarea liberă şi multilaterală a personalităţii umane, pentru o cultură laică (în spiritul vechii culturi clasice) etc. ♦ p.gener. Atitudine de încredere în valoarea omului. – Din fr. humanisme, germ. Humanismus.

Trimis de ana_zecheru, 05.11.2007. Sursa: DEX '98



umanísm s. n.

Trimis de siveco, 25.03.2009. Sursa: Dicţionar ortografic



UMANÍSM n. 1) Concepţie social-politică care afirmă dreptul fiinţei umane la libertate, desăvârşire şi dezvoltare multilaterală, proclamând ca principii etice supreme egalitatea şi demnitatea umană. 2) (în epoca Renaşterii) Mişcare progresistă social-culturală, care a proclamat eliberarea personalităţii umane de ideologia feudalismului. /<fr. humanisme, germ. Humanismus

Trimis de siveco, 05.03.2009. Sursa: NODEX



UMANÍSM s.n. 1. Orientare progresistă a gândirii epocii Renaşterii, apărută ca expresie a luptei împotriva feudalismului şi scolasticii, care a proclamat libertatea personalităţii umane. ♦ Ansamblul ideilor şi concepţiilor care exprimă aprecierea demnităţii şi libertăţii omului, grija faţă de om şi de valorile materiale şi spirituale ale existenţei sale, caracterizat prin cerinţa dezvoltării continue şi multilaterale a personalităţii umane. 2. (p. ext.) Atitudine, manifestare umanitaristă sau umană. [< fr. humanisme, cf. it. umanismo].

Trimis de LauraGellner, 23.06.2007. Sursa: DN



UMANÍSM s. n. 1. mişcare culturală şi orientare progresistă a gândirii din epoca Renaşterii, apărută ca expresie a luptei împotriva feudalismului şi scolasticii, care a însemnat o puternică afirmare a preocupării faţă de om, promovând, în opoziţie cu ideologia şi cultura medievală, o cultură militând pentru dezvoltarea multilaterală a personalităţii, pe baza culturii antice. 2. ansamblul ideilor şi concepţiilor care exprimă aprecierea demnităţii şi libertăţii omului, grija faţă de om şi de valorile materiale şi spirituale ale existenţei sale, caracterizat prin cerinţa dezvoltării continue şi multilaterale a personalităţii umane. ♢ (p. ext.) atitudine, manifestare umanitară sau umană. (< fr. humanisme, germ. Humanismus)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN