umanist

UMANÍST, -Ă, umanişti, -ste, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Adept, partizan al umanismului. ♦ (La m.) Savant din sec. XVII, care studia operele antichităţii. 2. adj. Care aparţine umanismului, privitor la umanism, caracteristic umanismului; care este de domeniul culturii clasice; umanistic. 3. s.m. şi f. Elev de liceu care urmează învăţământul umanistic. – Din fr. humaniste.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



UMANÍST adj. umanistic. (Cultură umanist.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



umaníst s. m., adj. m., pl. umaníşti; f. sg. umanístă, pl. umaníste

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



UMANÍ//ST¹ umaniststă (umanistşti, umanistste) 1) Care ţine de umanism; propriu umanismului. Fi-lozof umanist. 2) v. UMANISTIC. /<fr. humaniste

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



UMANÍ//ST² umaniststă (umanistşti, umanistste) m. şi f. 1) Adept al umanismului. 2) (în epoca Renaşterii) Om de ştiinţă preocupat de studierea culturii, literaturii şi limbilor clasice. 3) Persoană, pătrunsă de umanism. /<fr. humaniste

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



UMANÍST, -Ă adj. Care aparţine umanismului, privitor la umanism; de domeniul culturii clasice; umanistic. // s.m. şi f. 1. Adept, partizan al umanismului. ♦ Savant din sec. XIV-XV, care studia operele antichităţii. 2. Elev de liceu care urmează secţia umanistică. [< fr. humaniste, it. umanista].

Trimis de LauraGellner, 23.06.2007. Sursa: DN



UMANÍST, -Ă I. adj., s. m. f. (adept) al umanismului; de domeniul culturii clasice; umanistic. II. s. m. artist, gânditor aparţinând umanismului Renaşterii; cărturar din epoca Renaşterii care studia operele antichităţii. (< fr. humaniste)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN