- tấmplă
- tîmplă (-le), s.f. – Moalele capului, moişte. – Megl. timbă. lat. tĕmpla, prin confuzia tĕmpus "tîmplă" cu templum (Puşcariu 1730; REW 8635; Tiktin), cf. it. tempia, sicil. tèmpula, prov. templa, v. fr. temple. Pentru tempus "tîmplă", cf. Benvenisti, Mélanges Vendryes, Paris 1950, p. 56. Uz general. mai puţin în V ţării (ALR, I, 13). În Trans. se foloseşte uneori timpuri "pentru tîmplă", der. normal de la tĕmpus, tĕmpǒra (Lacea, Dacor., II, 625).Trimis de blaurb, 11.03.2009. Sursa: DERtîmplă (-le), s.f. – Iconostas. lat. templum, prin intermediul mgr. τέμπλον "iconostas" (Roesler 577; Tiktin), cf. v. sb. templa, templo (Miklosich, Fremdw., 132; Cihac, II, 411; Vasmer, gr., 140), alb. templë. Der. directă din lat. (Puşcariu 1730; Şeineanu, Semasiol., 39; REW 8630; Pascu, I, 169; Iordan, Dift., 108; Rohlfs, Differenzierung, 69) ar conveni mai bine din punct de vedere fonetic, dar lasă fără explicaţie exactă coincidenţa semantică cu mgr. Este de presupus că vechile iconostase erau simple ziduri despărţitoare sau baluştri, de unde sensul de "grindă, bîrnă", pierdut în cuvîntul rom., dar conservat în mr. templă "bîrnă". De aici tîmplar, s.m. (dulgher), pe care Tiktin şi Candrea îl explică prntr-un sens primordial de "slujbaş care face iconostase". – Der. tîmplăresc, adj. (de tîmplar); tîmplări, vb. (a îndeplini meseria de tîmplar); tîmplărie, s.f. (dulgherie).Trimis de blaurb, 12.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
