- perciune
- PERCIÚNE, perciuni, s.m. Fiecare dintre cele două şuviţe de păr (adesea lăsate lungi şi răsucite) care se prelungesc lateral pe obraz, lângă urechi, de la tâmple în jos (la bărbaţi), ♦ (Rar) Favorit ♦ (Rar) Smoc de păr de pe fruntea cailor. [var.: perciún s.m.] – Din tc. perçem.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98perciúne s. m., pl. perciúniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPERCIÚN//E perciunei m. 1) Şuviţă de păr (la bărbaţi) care acoperă tâmpla şi care se prelungeşte în jos pe obraz. 2) Barbă care creşte de o parte şi de alta a feţei, de la tâmplă până la bărbie; favorit. 3) rar Şuviţă de păr care acoperă fruntea unui cal; percică. /<turc. perçemTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXperciúne (perciúni), s.m. – 1. Favorit. – 2. Un fel de favoriţi tipici pentru anumiţi evrei. – var. perciun. Mr. percea "cosiţă". tc. (per.) perçem (Loebel 75; Miklosich, Et. Wb., 241a; Şeineanu, II, 289; Lokotsch 1629), cf. ngr. περτζές, alb. percé, bg. percem, sb., bg., cr., slov. percin. Der. din bg. (Conev 86) este improbabilă. – Der. percică, s.f. (smoc), cu schimb de suf.; perciunat (var. perciunos), adj. (cu perciune; evreu); (îm)perciuna, vb. (Mold., a îndoi un cui după ce a străpuns o scîndură pentru a-l fixa mai bine).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.