Dicționar Român. 2013.
culcare — CULCÁRE, culcări, s.f. Acţiunea de a (se) culca; culcat. 1. Aşezare în poziţie orizontală. ♦ Momentul când cineva se duce (sau este dus) să se culce. 2. (Adesea art., cu valoare de interjecţie) Întindere la pământ a soldaţilor, la un ordin dat. – … Dicționar Român
rostogolire — ROSTOGOLÍRE, rostogoliri, s.f. Acţiunea de a (se) rostogoli şi rezultatul ei; rostogolit. – v. rostogoli. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ROSTOGOLÍRE s. 1. v. tăvălire. 2. v. prăbuşire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
tava — TAVÁ s.f. v. tavă. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM TAVÁ s.f. v. tavă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 tavá adv. – Prin tăvălire, muşcînd pămîntul. Origine îndoielnică, probabil expresivă, ca dura, tumba şi legată… … Dicționar Român
tăval — tăvál, tăváluri, s.n. (reg.) 1. rostogolire, tăvălire. 2. bătaie. Trimis de blaurb, 07.03.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
zvârcolire — ZVÂRCOLÍRE, zvârcoliri, s.f. Faptul de a se zvârcoli; mişcare spasmodică; agitare, frământare, zvârcolitură. – v. zvârcoli. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZVÂRCOLÍRE s. 1. v. zbatere. 2. v. tăvălire. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
înfăinare — înfăináre s.f. (înv. şi pop.) 1. presărare cu făină, tăvălire prin făină. 2. pudrare. Trimis de blaurb, 12.06.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
