zvârcolíre — s. f., g. d. art. zvârcolírii; pl. zvârcolíri … Romanian orthography
convulsie — CONVÚLSIE, convulsii, s.f. 1. Contracţie bruscă, involuntară, prelungită a musculaturii unui segment corporal sau a întregului corp; spasm. 2. fig. Frământare, zvârcolire, încordare. [var.: convulsiúne s.f.] – Din fr. convulsion, lat. convulsio,… … Dicționar Român
pârpăleală — PÂRPĂLEÁLĂ, pârpăleli, s.f. Acţiunea de a (se) pârpăli. ♢ expr. A i trage (sau a i da) o pârpăleală (bună) = a lucra, a acţiona cu mare grabă; a i da zor; a face un lucru superficial. [var.: perpeleálă s.f.] – Pârpăli + suf. eală. Trimis de… … Dicționar Român
scârciumeală — scârciumeálă, scârciuméli, s.f. (reg.) 1. zbatere, zvârcolire (de durere). 2. (în forma: scârciomeală) smiorcăială. Trimis de blaurb, 27.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
scârciumitură — scârciumitúră, scârciumitúri, s.f. (reg.) zbatere, zvârcolire (de durere). Trimis de blaurb, 28.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
tăvălire — TĂVĂLÍRE, tăvăliri, s.f. Acţiunea de a (se) tăvăli şi rezultatul ei. – v. tăvăli. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TĂVĂLÍRE s. 1. rostogolire. (tăvălire lor în iarbă, în timpul încăierării.) 2. zvârcolire. (tăvălire cuiva pe… … Dicționar Român
zbatere — ZBÁTERE, zbateri, s.f. Acţiunea de a se zbate şi rezultatul ei; zvâcnire; zbucium; frământare, învolburare. – v. zbate. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZBÁTERE s. 1. zvârcoleală, zvârcolire, zvârcolitură. (zbatere peştelui în năvod … Dicționar Român
zbuciumare — ZBUCIUMÁRE, zbuciumări, s.f. Faptul de a (se) zbuciuma; frământare, chin, necaz; agitaţie, alergătură; zvârcolire, zbatere. – v. zbuciuma. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZBUCIUMÁRE s. 1. v. agitaţie. 2. v. zbucium. Trimis de… … Dicționar Român
zvârcoleală — ZVÂRCOLEÁLĂ, zvârcoleli, s.f. Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. eală. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZVÂRCOLEALĂ s. v. zbatere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime zvârcoleálă s. f., g. d. art. zvârcolélii; … Dicționar Român
zvârcolitură — ZVÂRCOLITÚRĂ, zvârcolituri, s.f. Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. tură. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZVÂRCOLITÚRĂ s. v. zbatere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime zvârcolitúră s. f., g. d. art. zvârcolitúrii; … Dicționar Român