- tărăboanţă
- TĂRĂBOÁNŢĂ, tărăboanţe, s.f. (pop.) Roabă. – Din magh. torbonca.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TĂRĂBOÁNŢĂ s. v. roabă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetărăboánţă s. f., g.-d. art. tărăboánţei; pl. tărăboánţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTĂRĂBOÁNŢ//Ă tărăboanţăe f. pop. 1) Cărucior cu o roată în partea de dinainte şi două braţe în partea de dinapoi, împins de un om şi folosit la transportul materialelor la distanţe mici; roabă. 2) Cantitate de materiale cât încape într-un astfel de cărucior. O tărăboanţă de nisip. /<ung. torboncaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXtărăboánţă, tărăboánţe, s.f. (pop.) 1. roabă. 2. cotigă. 3. om lăudăros, palavragiu.Trimis de blaurb, 06.03.2007. Sursa: DARtărăboánţă (-ţe), s.f. – Roabă. Mag. tarbonca, torbonca (Cihac, II, 531; Scriban, Arhiva, XXX, 285; Gáldi, Dict., 163). – Der. tărăbonţaş (var. tărăbunţaş), s.m. (cărător cu roaba la minele de sare).Trimis de blaurb, 24.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.