tămâie

tămâie
TĂMẤIE s.f. Substanţă răşinoasă obţinută prin crestare din scoarţa unor arbuşti exotici, solidificată sub forma unor boabe neregulate, de culoare roşiatică sau gălbuie, care, prin ardere, produc un fum cu miros aromat pătrunzător, folosită în ceremoniile religioase. ♢ expr. A fugi (de ceva sau de cineva) ca dracul de tămâie = a se feri cu cea mai mare grijă de ceva, a ocoli de departe pe cineva pentru a evita situaţii neplăcute, penibile. – Probabil lat. *thymanea.
Trimis de claudia, 02.03.2009. Sursa: DEX '98

TĂMÂIE s. (reg.) smirnă, (înv.) livan, oliban. (Miros de tămâie.)
Trimis de siveco, 02.03.2009. Sursa: Sinonime

TĂMÂIE s. v. arborele-vieţii, livan, tuia.
Trimis de siveco, 02.03.2009. Sursa: Sinonime

tămâie s. f., art. tămâia, g.-d. art. tămâiei
Trimis de siveco, 02.03.2009. Sursa: Dicţionar ortografic

TĂMÂIE f. bis. Substanţă răşinoasă care, fiind aprinsă, emană un miros puternic şi specific. ♢ A fugi de ceva (sau de cineva) ca dracul de tămâie a se feri cu o deosebită atenţie de ceva sau de cineva pentru a evita neplăcerile. [G.-D. tămâiei] /<lat. thymania
Trimis de siveco, 02.03.2009. Sursa: NODEX

tămîie, s.f. – 1. Substanţă răşinoasă, oliban. – 2. Linguşire. – 3. (arg.) Plictiseală, urît, lehamite. – var. Banat tămîńe. Mr. θimnamă, megl. tămǫnă. gr. θυμιάμα (Miklosich, Fremdw., 133; Roesler 577; Murnu 54; REW 8722, prin intermediul lat. thymiama (Tiktin) probabil trecut la *thym(i)anea (Candrea), cf. v. sard. timangia (Azlori 322), logud. timanza, v. fr. timoine. Der. directă din gr., sau din sl. timijanŭ, cf. bg., slov. temjan, sb., cr. tamjan, mag. tömjén (Cihac, II, 400; Conev 109), nu este posibilă fonetic. Der. tămîier, s.m. (ienupăr, Iuniperus communis); tămîier, s.n. (vas de tămîiat); tămîierniţă, s.f. (vas de tămîiat); tămîietoare, s.f. (vas de tămîiat, femeie care tămîiază, bocitoare); tămîioară, s.f. (violetă, Viola Jooi, Viola odorata); tămîios, adj. (cu gust aromat; parfumat, muscat); tămîioasă, s.f. (viţă de vie care produce struguri aromaţi; vin muscat); tămîiţă, s.f. (plantă, Chenopodium ambrosioides; Ch. botrys); tămîia, vb. (a răspîndi fum de tămîie; a linguşi); tămîiat, adj. (afumat cu tămîie; cherchelit, băut); tămîietor, s.m. (linguşitor).
Trimis de blaurb, 02.03.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • tãmấie — s. f., art. tãmấia, g. d. art. tãmấiei …   Romanian orthography

  • Valea lui Tămâie River — Geobox River name = Valea lui Tămâie River native name = other name = other name1 = image size = image caption = country type = Countries state type = region type = district type = Counties city type = Villages country = Romania country1 = state …   Wikipedia

  • tămâia — TĂMÂIÁ, tămâiez, vb. I. 1. tranz. şi intranz. (bis.) A răspândi fum de tămâie, a afuma cu tămâie. 2. tranz. fig. A copleşi cu laude excesive, a linguşi. 3. refl. (Rar) A se îmbăta, a se chercheli. – Din tămâie. Trimis de claudia, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • tămâios — TĂMÂIÓS, OÁSĂ, tămâioşi, oase, adj., s.f., s.n. 1. adj. (Despre unele varietăţi de fructe, în special de struguri) Care are un gust aromat, asemănător cu aroma de tămâie; muscat. 2. adj., s.f. (Varietate de viţă de vie) care produce struguri cu… …   Dicționar Român

  • livan — LIVÁN, livani, s.m. Arbore exotic cu frunze alterne, cu flori alburii şi cu fructe drupe, din a cărui scoarţă se extrage tămâia (Boswellia serrata, carteri etc.). – Din sl. livan. Trimis de LauraGellner, 24.05.2004. Sursa: DEX 98  LIVÁN s.… …   Dicționar Român

  • tămâiţă — TĂMÂÍŢĂ, tămâiţe, s.f. Nume dat mai multor plante; a) plantă erbacee cu miros aromatic puternic şi cu flori verzui dispuse într un ciorchine la vârful tulpinii (Chenopodium ambrosioides); b) plantă cu flori verzi gălbui, cu miros pătrunzător… …   Dicționar Român

  • Felix Aderca — Froim Zelig Aderca Zelicu Froim Adercu Born March 13, 1891(1891 03 13) Puieşti Died December 12, 1962(1962 12 12) (ag …   Wikipedia

  • cădelniţă — CĂDÉLNIŢĂ, cădelniţe, s.f. Vas de metal atârnat de trei lănţişoare (cu clopoţei), în care se arde tămâie la slujbele religioase. – Din sl. kadĩlĩnica. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  CĂDÉLNIŢĂ s. (bis.) (înv. şi pop.) afumătoare,… …   Dicționar Român

  • drac — DRAC, draci, s.m. 1. Fiinţă imaginară, de sex masculin, întruchipare a spiritului rău; diavol, demon, satana, necuratul, aghiuţă. ♢ expr. A fi dracul gol (sau împieliţat) sau a fi drac împieliţat = a) a fi rău, afurisit; b) a fi isteţ, poznaş.… …   Dicționar Român

  • târnoseală — TÂRNOSEÁLĂ, târnoseli, s.f. 1. Târnosire. 2. Tămâie sau altă substanţă aromată folosită în ritualul bisericesc. – Târnosi + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TÂRNOSEÁLĂ s. v. consacrare. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”