- tălmăci
- TĂLMĂCÍ, tălmăcesc, vb. IV. tranz. 1. A traduce un text dintr-o limbă în alta. 2. A interpreta, a tâlcui. 3. A explica, a lămuri; a dezlega, a desluşi, a ghici o problemă, o întrebare etc. ♦ refl. recipr. (pop.) A-şi da explicaţii, a se lămuri; a se sfătui, a se înţelege cu cineva. 4. A exprima, a exterioriza. – Din sl. tlŭmačĩ.Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TĂLMĂCÍ vb. 1. v. traduce. 2. v. interpreta.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetălmăcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tălmăcésc, imperf. 3 sg. tălmăceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tălmăceáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA TĂLMĂC//Í tălmăciésc tranz. 1) (texte) A transpune dintr-o limbă în alta; a tâlcui; a traduce. 2) (lecţii, teme, fenomene, fapte etc.) A expune clar, comentând pe larg; a tâlcui; a lămuri; a explica. 3) A supune unei interpretări personale. 4) A da pe faţă; a exterioroza. /<sl. tlumaţitiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE TĂLMĂC//Í mă tălmăciésc intranz. rar A ajunge (concomitent) la o înţelegere (unul cu altul). /<sl. tlumaţitiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXtălmăcí (-césc, -ít), vb. – 1. A interpreta, a traduce. – 2. A explica, a comenta. – 3. (refl.) A se lămuri cu cineva, a clarifica. – var. tîlmaci (şi der.). sl. tlŭmačiti (Cihac, II, 400), cf. sb., cr. tolmačiti, pol. tlomaczyć, mag. tolmácsol. Este cuvînt oriental, cf. cuman. telmać (Kuun 105). – Der. tălmăci, s.m. (interpret, traducător), din sl. tlŭmăcŭ, cf. rus. tolmač, germ. Dolmetsch; tălmăciar, s.m. (înv., interpret); tălmăcitor, s.m. (interpret); tălmăcitură, s.f. (înv., explicaţie, interpretare); tanaci, s.m. (interpret), din mag. tanács (Drăganu, Omagiu lui I. Bianu, Bucureşti 1927, 137).Trimis de blaurb, 20.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.