- tupeu
- TUPÉU, (rar) tupeuri, s.n. Îndrăzneală, cutezanţă care întrece limita cuvenită; obrăznicie, impertinenţă. – Din fr. toupet.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TUPÉU s. v. obrăznicie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetupéu s. n., art. tupéulTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTUPÉU tupeu ri n. Fel de a fi al unui om obraznic; îndrăzneală obraznică. /<fr. toupetTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTUPÉU s.n. 1. Îndrăzneală obraznică; cutezanţă, impertinenţă, neruşinare. II. (Teatru) Şuviţă de păr de diferite culori, care se lipeşte la marginea părului, pe frunte şi se piaptănă cu părul propriu. [< fr. toupet].Trimis de LauraGellner, 27.10.2005. Sursa: DNTUPÉU s. n. 1. îndrăzneală obraznică; cutezanţă, impertinenţă, neruşinare. II. (teatru) şuviţă de păr de diferite culori, care se lipeşte la marginea părului, pe frunte, şi se piaptănă cu părul propriu. (< fr. toupet)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNtupéu (-uri), s.n. – Îndrăzneală, obrăznicie. fr. toupet.Trimis de blaurb, 09.04.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.