trântor — TRẤNTOR, trântori, s.m. 1. Masculul albinei. 2. Epitet dat unui bărbat care nu vrea să lucreze şi trăieşte din munca altora. – cf. sl. t r o n t ŭ. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 Trântor ≠ muncitor, truditor Trimis de siveco,… … Dicționar Român
trântorire — TRÂNTORÍRE, trântoriri, s.f. (Rar) Acţiunea de a trântori şi rezultatul ei. – v. trântori. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 trântoríre s. f., g. d. art. trântorírii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
trấntor — s. m., pl. trấntori … Romanian orthography
coli — colí s.m. pl. (reg.) oameni care nu fac nimic, trântori, leneşi. Trimis de blaurb, 20.04.2006. Sursa: DAR COLI1 elem. col4(o). () Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN CÓLI2 s. m. bacterie din flora microbiană intestinală. (<… … Dicționar Român
familie — FAMÍLIE, familii, s.f. 1. Formă socială de bază, întemeiată prin căsătorie, şi care constă din soţ, soţie şi din descendenţii acestora. ♢ Aer de familie = fizionomie caracteristică, trăsături comune unui grup de persoane înrudite prin sânge. Nume … Dicționar Român
lenevi — LENEVÍ, lenevesc, vb. IV. intranz. şi refl. A se afla, a rămâne sau a i plăcea să rămână în inactivitate, a se lăsa cuprins de lene; a trândăvi. – Din leniv sau leaniv (înv. leneş < sl.). Trimis de LauraGellner, 19.05.2004. Sursa: DEX 98 A… … Dicționar Român
lucra — LUCRÁ, lucrez, vb. I. 1. intranz. şi tranz. A efectua, a presta o muncă, a face un lucru; a munci. ♢ expr. (Trans.) A nu avea ce lucra = a face un lucru care putea fi sau trebuia evitat, a nu şi vedea de treabă. 2. intranz. A fi în mişcare, în… … Dicționar Român
munci — MUNCÍ, muncesc, vb. IV. 1. intranz. A desfăşura o activitate, a depune un efort fizic sau intelectual pentru a produce, a crea ceva; a avea o ocupaţie; a lucra. ♦ tranz. A efectua munci agricole, a lucra pământul, câmpul. 2. refl. A şi da… … Dicționar Român
poliandrie — POLIANDRÍE s.f. Formă istorică de organizare a familiei (întâlnită astăzi numai la unele triburi primitive) în care o femeie poate să se căsătorească în acelaşi timp cu mai mulţi bărbaţi [pr.: li an ] – Din fr. polyandrie. Trimis de oprocopiuc,… … Dicționar Român
trudi — TRUDÍ, trudesc, vb. IV. intranz. şi refl. (pop.) 1. A munci din greu, a depune mari eforturi (fizice sau intelectuale); a se sili, a se osteni. 2. A se căzni, a se chinui. ♦ tranz. (înv. şi pop.) A supune la chinuri, la torturi; a tortura, a… … Dicționar Român
