tramba — trambà scom. (4) Al verksnys … Dictionary of the Lithuanian Language
trấmbă — trîmbă ( be), s.f. – 1. Tăvălug. – 2. Val, vălătuc de pînză sau de stofă. – 3. Rînd, şir, lanţ. sl. trąba vălătuc (Cihac, II, 421; Byhan 339; Conev 61; Rosetti, III, 56). Este dubletul lui drîmbă, s.f. (înv., mulţime grup; instrument muzical),… … Dicționar Român
val — VAL1, valuri, s.n. I. 1. Masă de apă care înaintează prin mişcări oscilatorii la suprafaţa unei mări, a unui fluviu etc., formând creste şi adâncituri; talaz. ♢ loc. adv. Val vârtej = în mare grabă, foarte repede; vijelios. În valuri sau valuri… … Dicționar Român
vig — VIG, viguri, s.n. (pop.) Val, sul, trâmbă (de pânză, de stofă etc.) – Din magh. vég. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VIG s. v. sul, trâmbă, val, vălătuc. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime vig s. n … Dicționar Român
volbură — VÓLBURĂ, volburi, s.f. I. 1. Vânt puternic cu vârtejuri; vârtej; p. ext. furtună. ♦ Trâmbă (de zăpadă, de nisip, de praf etc.), sul; învolburare. ♦ fig. Tulburare, învălmăşeală; gălăgie. 2. Vârtej de apă; vâltoare, bulboană. II. Plantă erbacee cu … Dicționar Român
vârtej — VÂRTÉJ, vârtejuri, s.n. I. 1. Porţiune din masa unui fluid în care acesta, datorită unui obstacol ivit în cale, are o mişcare de rotaţie; turbion, bulboană. vâltoare, vârticuş. ♦ Rotire a apei (sau a spumei) sub formă de cercuri repetate, în… … Dicționar Român
Aji River, Gujarat — Geobox|River name = Aji River native name = આજી નદી other name = other name1 = image size = 200px image caption = View of river basin from railway bridge at Rajkot etymology = country = India country1 = state = Gujarat state1 = region =… … Wikipedia
Aragonés central — Saltar a navegación, búsqueda El aragonés central es la variante del idioma aragonés que se habla entre los valles de Bielsa y Tena y en el Prepirineo al norte de la sierra de Guara. Fonética Conserva la fonética del aragonés pirenaico… … Wikipedia Español
convoi — CONVÓI, convoaie, s.n. Grup, şir de vehicule (care transportă materiale, trupe etc.) ♦ Mulţime (încolonată) care merge în aceeaşi direcţie (şi cu acelaşi scop); coloană; spec. cortegiu. [pl. şi: convoiuri] – Din fr. convoi. cf. rus. k o n v o i,… … Dicționar Român
fascicul — FASCÍCUL, fascicule, s.n. Grup format din mai multe elemente de acelaşi fel, aşezate în formă de mănunchi. ♢ (mat.) Fascicul de drepte = totalitatea dreptelor care trec prin acelaşi punct fix. ♦ (fiz.) Mănunchi de raze luminoase sau vizuale cu… … Dicționar Român
