truditor

truditor: TRUDITÓR, -OÁRE, truditori, -oare, adj. (pop. şi livr.; adesea substantivat) Care munceşte din greu, care desfăşoară o activitate obositoare, extenuantă. – Trudi + suf. -tor.

Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Truditor ≠ trândav, trântor

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

truditór adj. m., s. m., pl. truditóri; f. sg. şi pl. truditoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TRUDIT//ÓR¹ truditoroáre (truditoróri, truditoroáre) Care trudeşte; care depune trudă. /a trudi + suf. truditortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

TRUDITÓR² truditori m. rar Persoană care produce nemijlocit bunuri materiale; om al muncii. /a trudi + suf. truditortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

ostenitor — OSTENITÓR, OÁRE, ostenitori, oare, adj. (înv. şi pop.) 1. Obositor, istovitor; p. ext. greu, dificil. 2. (Adesea substantivat) Care munceşte din greu, care se străduieşte; muncitor, truditor. – Osteni + suf. tor. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007 … Dicționar Român
trândav — TRẤNDAV, Ă, trândavi, e, adj. (pop.; despre oameni sau despre firea lor; şi substantivat) Care se mişcă şi lucrează încet şi în silă; căruia îi place să lenevească; leneş, molatic, inactiv. [acc. şi: trândáv] – cf. scr. t r u n t a v . Trimis de… … Dicționar Român
trântor — TRẤNTOR, trântori, s.m. 1. Masculul albinei. 2. Epitet dat unui bărbat care nu vrea să lucreze şi trăieşte din munca altora. – cf. sl. t r o n t ŭ. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 Trântor ≠ muncitor, truditor Trimis de siveco,… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias