- trotuar
- TROTUÁR, trotuare, s.n. Porţiune marginală special amenajată din suprafaţa unei străzi, mai ridicată decât partea carosabilă, rezervată circulaţiei pietonilor. [pr.: -tu-ar] – Din fr. trottoir.Trimis de dante, 01.07.2004. Sursa: DEX '98trotuár s. n. (sil. -tuar), pl. trotuáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTROTUÁR trotuare n. Porţiune laterală a unei străzi, mai ridicată decât partea carosabilă, special amenajată şi rezervată circulaţiei pietonilor. [Sil. -tuar] /<fr. trottoirTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTROTUÁR s.n. Parte a străzii (mai ridicată decât partea carosabilă) rezervată circulaţiei pietonilor. [pron. tro-tu-ar. / < fr. trottoir].Trimis de LauraGellner, 20.06.2007. Sursa: DNTROTUÁR /TUAR/ s. n. parte marginală a unei străzi, mai ridicată decât partea carosabilă, rezervată circulaţiei pietonilor. o (fam.; despre prostituate) a face trotuar ul = a atrage clienţi pe stradă. (< fr. trottoir)Trimis de raduborza, 11.01.2008. Sursa: MDNtrotuár (-re), s.n. – Porţiunea marginală amenajată de-a lungul unei străzi rezervată circulaţiei pietonilor. fr. trottoir.Trimis de blaurb, 04.04.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.