bivuac

BIVUÁC, bivuacuri, s.n. 1. Staţionare temporară a trupelor în afara localităţilor sau a taberelor; porţiunea de teren pe care se face această staţionare. 2. (Rar) Adăpost al alpiniştilor sau al turiştilor (mai ales în timpul nopţii). [pr.. -vu-ac] – Din fr. bivouac.

Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX '98



BIVUÁC s. (mil.) tabără, (înv.) conac. (Trupele s-au adăpostit în bivuac.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



bivuác s. n. (sil. -vu-ac), pl. bivuácuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BIVUÁC bivuacuri n. mil. 1) Popas temporar (în corturi sau sub cerul liber) al unor trupe aflate în marş; tabără; cantonament. 2) rar Popas al unor grupe de oameni (turişti, vânători, sportivi etc.); tabără; cantonament; campament. [Sil. -vu-ac] /<fr. bivouac

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



BIVUÁC s.n. Cantonament de trupe (în corturi sau sub cerul liber) situat în afara localităţilor. ♦ Adăpost pentru noapte, făcut de alpinişti sau turişti. [pron. -vu-ac, pl. -uri, var. bivoac s.n. / < fr. bivouac, cf. germ. bei – la, Wacht – veghe].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



BIVUÁC s. n. 1. cantonament de trupe (în corturi) în afara localităţilor. 2. adăpost pentru noapte făcut de alpinişti sau turişti. (< fr. bivouac)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN