bivuaca

BIVUACÁ, bivuachez, vb. I. intranz. (Despre unităţi militare) A staţiona în afara localităţilor, în corturi sau sub cerul liber. [pr.: -vu-a-] – Din fr. bivouaquer.

Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX '98



bivuacá vb. (sil. -vu-a-), ind. prez. 1 sg. bivuachéz, 3 sg. şi pl. bivuacheáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A BIVUA//CÁ bivuacachéz intranz. (despre unităţi militare) A se afla în bivuac. [Sil. -vu-a-] /<fr. bivuaquer

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



BIVUACÁ vb. I. intr. A sta, a se opri în bivuac. [pron. -vu-a-. / < fr. bivouaquer].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



BIVUACÁ vb. intr. (despre unităţi militare, alpinişti, turişti) a se opri în bivuac. (< fr. bivouaquer)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN