- tabără
- TÁBĂRĂ, tabere, s.f. 1. Loc (întărit) unde staţionează trupele un timp mai îndelungat în vederea efectuării de exerciţii practice pe teren cu efective de mari unităţi; tabie (2). ♦ Popas; etapă. 2. Aşezare vremelnică în corturi. ♦ Aşezare (în aer liber) pentru adăpostirea copiilor, a elevilor, a muncitorilor etc. aflaţi la odihnă sau a sportivilor în timpul antrenamentelor. ♦ (Sport) Cantonament. 3. Grup de care în mers sau în popas; convoi. 4. (înv.) Oaste; p. ext. mulţime, gloată. 5. Grup de oameni opus altui grup; grupare, asociaţie care luptă pentru o anumită cauză. – Din sl. taborŭ.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98TÁBĂRĂ s. 1. (mil.) bivuac, (înv.) conac. (Trupele s-au adăpostit în tabără.) 2. (mil.) campament, lagăr, (înv.) sălaş, tabie. (tabără unui regiment.) 3. (mil.) cantonament, (reg.) stanişte. (tabără oştilor.) 4. v. castru. 5. (SPORT) cantonament. (tabără de box de la Sinaia.) 6. grupare, partidă, (înv.) parte, partid. (Fruntaş al tabărăerei unioniste.) 7. ceată, grup. (S-au împărţit în două tabărăere.) 8. parte. (Ce se aude din tabără adversă?)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeTÁBĂRĂ s. v. armată, gloată, oaste, oştire, popas, putere, trupe.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetábără s. f., g.-d. art. táberei; pl. tábereTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTÁB//ĂRĂ1 tabărăere f. 1) Popas al unor grupe de oameni (turişti, sportivi); campament. ♢ A lăsa toate (sau totul) tabără a lăsa toate (sau totul) în dezordine. 2) Popas al unor trupe în marş; lagăr; campament; bivuac; cantonament. 3) Grup de care în mers sau în popas; convoi. [G.-D. taberei] /<sl. taboruTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTÁB//ĂRĂ2 tabărăere f. 1) Grup de persoane, partide sau state, aflat în opoziţie cu alt grup. 2) pop. Grup mare de oameni. [G.-D. taberei] /<sl. taboruTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXtábără (-bere), s.f. – 1. Cantonament, campare. – 2. Armată, forţă. – 3. Partidă, grupare. – 4. Mulţime, cantitate mare. – 5. Convoi, grup de care. – Mr. tăbure "batalion", megl. tăbur. tc. sau mai probabil tăt. tabur (J. Melich, Ung. Jb., XV, 529-40; Vasmer, III, 66), parţial prin intermediul sl. taborŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Tiktin; Candrea), cf. bg., sb., cr., slov., ceh., pol., rus. tabor, mag. tabór. – Der. tăbăraş, s.m. (soldat care aparţine unei tabere); tăbărî, vb. (a face tabără; a împresura, a asedia; a se repezi la, a se năpusti).Trimis de blaurb, 15.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
